După profesorii veniți din toată Europa la Iași cu programul de schimb de experiență Erasmus, s-a nimerit să mă întîlnesc în oraș și cu niște studenți străini. Trei oameni foarte diferiți: doi francezi, în clubul La Bază, de sub Cub, și un belgiano-român, în fața bisericii Trei Ierarhi.
Salut. De unde ești? Prezintă-te publicului nostru.
Mă bucur să te cunosc. Mă numesc William și sînt din Franța. Stau de șase ani în România, sînt student la UMF “Grigore T. Popa”.
Ce știai despre țara noastră înainte de a veni aici?
Înainte de a veni aici, nu știam nimic. Am întîlnit un dentist român și mi-a spus că trebuie să-mi încerc șansele în România pentru studiile mele. Și așa am făcut: la o căutare pe Internet, am găsit că e posibil să studiez stomatologia în țara voastră pentru cinci ani și că este mai ieftin decît în Franța. Așa că am trimis dosarul și am fost acceptat aici.
Ce orașe din România ai mai vizitat?
Am călătorit prin România. Primul oraș pe care l-am văzut a fost Brașov, apoi Castelul Bran, Timișoara, București și Lacu Roșu – a fost un loc montan foarte frumos, am făcut via ferrata, a fost grozav.
Ce ți-a plăcut cel mai mult în timpul vizitelor în România?
Cel mai mult mi-au plăcut oamenii. Românii sînt foarte primitori, poți vorbi foarte ușor cu ei.
Ce crezi că trebuie să facem pentru a crește numărul turiștilor străini din România, în special din Franța?
Trebuie să continuați așa, promovînd studiile universitare. De exemplu, pentru mine, e ușor: toți profesorii vorbesc franceză, deci, nu e nevoie să învăț limba română, pot să vorbesc în franceză cu ei. Este mai ușor pentru francezi să vină aici, să învețe și profesorii sînt foarte buni.
Ce părere au prietenii tăi din Franța că ai venit în România să studiezi?
Mmm, e o întrebare grea, nu știu cum să răspund. Dar sînt foarte bucuros să fiu aici.
—
Prezintă-te pentru cititorii noștri.
Numele meu este Bond, James Bond… Nu, glumesc. Numele meu este Hugo, sînt student în anul VI, în România, la Stomatologie, îmi fac studiile la universitatea de aici. Și iubesc țara asta, e uimitoare.
Ce știai despre țara noastră înainte de a veni aici?
Nimic. Căutînd o facultate pentru studiile mele, pentru a învăța în Europa, am găsit Spania, România… și am ales România. Cînd am venit prima dată aici, nu știam nimic despre acest oraș. Am fost speriat. Dar acum spun că a fost cea mai bună experiență din viața mea.
Ce ți-a plăcut cel mai mult în experiențele românești? Presupun că ai călătorit, măcar un pic, prin România.
Crezi că oamenii sînt reci, rezervați, dar după ce vorbești cu ei… nu știu cuvîntul în engleză: chaleureux (călduroși, primitori, cordiali), very chaleureux. Au fost cea mai bună experiență, da, oamenii.
Ce crezi că trebuie să facem pentru a crește numărul de turiști străini, în special din Franța?
Trebuie să se schimbe imaginea românilor, pentru că, știi, despre români, în Franța, se spune că sînt rromi. Și românii nu sînt rromi. Nu sînt aceleași persoane, gîndesc altfel… Nu se știe afară cum sînt oamenii de aici.
Da, așa e, imaginea României în străinătate este proastă.
Da, trebuie schimbată percepția străinilor, pentru a vedea ce fel de oameni sînt românii, ce cultură au, vizitînd țara. Cel mai important lucru, ca om, e să ai mintea deschisă, pentru a-i înțelege pe ceilalți – să călătorești ca să vezi alți oameni, ce gîndesc, cum trăiesc, diferența dintre stilurile de viață. Să nu-i privești de sus.
Crezi că dacă le spui chestiile astea vecinilor tăi, rudelor tale, îi convingi să vină în România?
Da, da. Le-aș spune: “Veniți în România, veniți la București, mergeți la petreceri, vorbiți cu oamenii, vizitați locul!”.
—
Sînt în Iași, la Biserica „Trei Ierarhi”, un monument foarte important al orașului, și m-am întîlnit cu un belgian care a venit în România ca să studieze religia. Te rog să te prezinți, să spui mai multe despre tine.
Mă cheamă Petru Ștefan Niculescu, am 20 de ani, am venit aici ca să studiez teologie pastorală, după îndrumarea duhovnicului meu și cîteva semne în viața mea. Am venit aici în august, am învățat limba în cîteva luni – adică o cunoșteam un pic și am aprofundat-o prin rugăciune și citit.
Care a fost motivația? De ce ai ales să vii în România ca să faci aceste studii?
Eu studiam cibernetică și am văzut că nu era pentru mine. Și după aia am avut o descoperire încet, încet, și era inevitabil, aveam impresia.
Pînă să ajungi aici, ce știai despre România?
Că e pămîntul strămoșilor mei – o țară cu valori, o țară frumoasă, cu multe forme de relief diferite. adică avem partea Dobrogei, Transilvania… în general, o țară frumoasă, da.
Ce intenționezi să faci după ce o să termini studiile?
Depinde de vocația mea, dacă devin cleric sau nu, dar aș intra sub ascultarea mitropolitului meu. Și dacă ajung în Vest, e bine așa, și dacă stau aici, e bine așa, aș vrea doar să fiu de folos pentru Biserică.
Din ce zonă a țării provin bunicii tăi?
O parte din Constanța, o parte din Țara Românească, București; o mică parte slavă, o mică parte din Arad.
Cînd au plecat din România?
Au plecat imediat după Revoluție.
(articol publicat de catavencii.ro)
Be the first to comment