Completăm recomandările sejurului la Nisa postate ieri cu un scurt ghid gastronomic local. Pentru că experiența subsemnatului în domeniu, la Nisa, e limitată (doar o pizza Reine de 12 euro pe terasa “La Pizza” de pe Rue Masséna și niște sandivișuri cu pui de la hypermarché), o să facem un tur al restaurantelor niçoise-e împreună cu invitatul rubricii, dr. Adrian Enică, gălățeanul specialist în rețete: de vreo 15 ani, ziua, le completează, în halat alb, pe cele medicale, în saloanele din spitalul orașului, iar, seara, le degustă pe cele culinare ale chef-ilor în halat alb, în saloanele bucătăriilor din zonă. Dom’ doctor, ai legătura:
În Nisa veche, recomand, în general, restaurantele cu specific local; atenție, însă, la capcanele pentru turiști (enorm de multe). Sarkozy, cînd vine, mănîncă întotdeauna la “La petite maison”. E bun, dar destul de scump (na, se plătește și prestigiul…). Eu prefer să merg la “Chez Acchiardo” sau la “Le bistrot d’Antoine”, unde găsești mîncăruri tipic locale la prețuri abordabile.
Restaurante cu bucătărie specific niçoise (stockfish, pissaladière, pan bagnat, socca) găsești, însă, peste tot prin oraș. Cel mai celebru era cel ținut de “la mére” Barale, o legendă vie a gastronomiei locale care a murit în 2009, la vîrsta de 90 de ani. Acum, restaurantul a fost preluat de fiul ei și, din cîte am auzit, a mai scăzut în calitate. Favoritul meu e “La petite forêt”, un restaurant mic care nu arată prea grozav, dar compensează prin faptul că e bine așezat pe traseul tramvaiului către casă și, mai ales, pentru că se mănîncă bine și ieftin.
Un resto simpatic este “L’Ile de Boularo”: servește șapte feluri de carne diferite, a volonté (adică, pentru anglofonii carnivori, all you can eat). Evident, e indicat să mergi cînd ți-e foarte foame și, preferabil, cu gașca (serviciul e minimal și localul nu se pretează la un tête-à-tête romantic).
Pentru cei cu ceva mai mulți bani, prescriu “La Voglia” – un restaurant italian situat la intrarea în Cours Saleya, strada principală din Vieux Nice: foarte bun, se mănîncă copios, dar ceva mai scump (o masă în doi ajunge pe la 70 de euro). Interesant este că nu fac rezervări, merg pe sistemul primul venit-primul servit, așa că e întotdeauna coadă afară… Recent, au deschis un alt resto la cîțiva metri distanță: “La Storia”.
Și, pentru portofele groase, restaurantele de chic: bineînțeles, “La Reserve”, cu o poziționare excepțională pe malul mării (vedere spre întregul Baie des Anges), restaurantul lui Keisuke Matsushima – o stea Michelin și, chiar în interiorul lui Negresco, “Chantecler” – lux ++, dar nu extraordinar de scump (e disponibil și un menu la 95 euro). Evident, a se rezerva pentru ocazii speciale: avansări în grad/funcție, măriri consistente de salariu, luni de miere sau alte evenimente la fel de dulci.
(articol publicat pe catavencii.ro, 16 septembrie 2011)
Be the first to comment