Poate că în primele două sezoane ale serialului de hosteluri, difuzate în martie-august 2014, respectiv, octombrie 2014 – iunie 2015, n-am fost suficient de clar ce este și ce vrea acest spațiu de cazare foarte special. Repet, pentru cei care n-au înțeles conceptul sau au deschis revista mai tîrziu: hostelul e o cabană de oraș în care turistul se cazează mai mult ca să simtă atmosfera de călătorie împreună cu colegii de cameră și mai puțin spre deloc confortul stelelor de hotel.
Locul: În primul episod al sezonului 3, acțiunea se petrece prin octombrie 2015 într-un hostel scoțian în care am făcut check-in în seara sosirii în Edinburgh, după o rezervare online și vreo jumătate de oră de mers pe jos de la gară. O clădire mare de pe Queensferry Street, cu fațadă sobră și pereți interiori colorați cu desene psihedelice, găzduia atunci Caledonian Backpackers, care,…
Prețurile: …la 7 lire/pat/noapte, era cel mai ieftin loc de cazare din oraș, dacă exceptăm oferta locativă a vreunei bănci din parc (o să vedeți ceva mai încolo de ce am făcut comparația asta). Și era cît pe ce să fie mai mult decît gratis, adică să primesc 3 lire ca să stau aici: puștoaica de la recepție s-a fîstîcit și mi-a dat rest la o bancnotă de 20, în locul celei de 10 pe care i-o înmînasem (i-am atras atenția că a greșit și mi-a mulțumit încurcată). În banii ăștia a încăput chiar și un breakfast copios – pîine prăjită, margarină, patru tipuri de gem, lapte, ceai, cafea – autoservit, după ce clasa de școlari cehi în excursie aflați la ora de Bucătărie a ieșit în pauză.
Oamenii: Sticla de pălincă (fără de care nu plec niciodată la drum afară din țară) mi-a făcut rapid cunoștință cu Ivan (36 de ani) și cu Sergio (28 de ani), doi andaluzi care căutau de lucru în oraș. Și pe care i-am pregătit puțin pentru interviu, lăsîndu-i să-și exerseze engleza de conchistadori în mizerie pe mine.
Ambianța: Marea problemă a dormitorului de 38 (!) de locuri în care socializam cu spaniolii e că-ți dădea senzația de sală de așteptare în gară, cu paturi în loc de scaune. Nu vă mint, asta-i cea mai murdară încăpere în care am dormit vreodată (și trebuie precizat că am petrecut noaptea și în refugii/adăposturi montane foarte diverse). Gunoaie peste tot, baie cu uși distruse, frig la dușuri… Părea un squat în care trebuie să fii bucuros că ai găsit loc și n-o să dormi iar sub cerul liber.
P.S. Nu mai e nici un pericol să vă cazați, chiar și din greșeală, aici. Citez de pe site-ul hostelului: With deepest regret, we must announce that Caledonian Backpackers has ended it‘s existence. Indeed, sometimes it was quite the shithole, but when it shined, it really shined.
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/287 din 1 februarie 2017)
Be the first to comment