În topul 20 must-see places for 2016, publicat în numărul din decembrie 2015 – ianuarie 2016 al National Geographic Traveler, pe 4, imediat sub podiumul 1) Hawaii Volcanoes National Park, 2) Uruguay, 3) New York, se clasează Masurian Lake din Polonia. Sigur, destinația majoră a verii 2016 pentru suporterii fotbalului european e Franța, acolo unde băieții lui Tata Puiu vor încerca să nu se facă prea tare de rîsul continentului, dar, pentru străinii care, înainte sau după Euro, își doresc un concediu într-un decor gen classic european countryside (cum caracterizează revista americană locul ăla polonez) și pentru concetățenii care n-au timp/bani/chef de excursii la Paris sau Lyon, avem și noi niște propuneri de destinații turistice indigene care, chiar dacă nu sînt neapărat must-see, pot satisface, la o adică, și nevoia de plimbare în natură, și capriciul de a vedea cum se dă cu piciorul într-o minge.
Pojorîta, Suceava. La capătul traseelor de urcare în masivul Rarău-Giumalău, versantul nordic, se găsește un sat de vile și case de vacanță împrăștiat pe văile rîurilor Moldova și Putna, cu peisaj clasic de pensiune bucovineană: aer tare de munte, iaurt țeapăn de stă lingura drepți în el, tocănițe de hribi și dulcețuri de fructe de pădure ca la bunica acasă. Cheile Pojorîtei, principalul obiectiv turistic al locului, nu prea mai sînt la modă: mai nou, localnicii fac periodic drumeții spre fostul islaz al vacilor comunității transformat în stadion. De cînd echipa de fotbal a comunei, colegă în campionatul ligii secunde cu Rapidul, a reușit o victorie istorică împotriva alb-vișiniilor, turiștii microbiști de Giulești cunosc bine destinația asta.
Mogoșoaia, Ilfov. Situată la periferia nordică a Bucureștiului, Mogoșoaia poate fi o destinație de avarie pentru turistul de week-end din Militari pe care traficul de pe DN 1 l-a luat prizonier în drumul spre grătarele de pe Valea Prahovei sau spre meciul Stelei de la Ploiești. Și e chiar recomandabilă oricărui străin pasionat de istorie locală care, după ce a văzut Aferim!-ul lui Radu Jude, e curios să afle cam cîte s-au schimbat în Țara Românească în ultimii două sute de ani. Nu prea multe, dacă vizitezi Palatul Mogoșoaia: construit pe malul lacului, în stil brâncovenesc – un fel de venetian meets otoman style al anilor 1700 –, conacul ăsta, împreună cu anexele sale (biserica, turnul porții, cuhnia, zidul de incintă, parcul, ghețăria, cavoul și serele), a rămas înțepenit într-un timp arhaic, boieresc-fanariot. Obiectiv alternativ: terenurile complexului FRF din apropiere, pe care Naționalele de juniori joacă unele partide de acasă. Cele două galerii, gazde și oaspeți, pot avea acum meciul lor, civilizat, pe gazonul învecinat, nu prin smîrcurile bălților, ca la calificările balcanice din vremea Brâncovenilor.
Gîrda de Sus, Alba. Chiar în intersecția șoselei naționale cu drumul spre ghețarul de la Scărișoara, e downtown-ul comunei ăsteia de moți de pe valea Arieșului Mare. Classic romanian countryside: căsuțe risipite pe dealuri, printre fînețele și rezervațiile naturale (izbucurile, ponoarele și peșterile Apusenilor) pentru care localitatea a primit indicatorul de sat european. Probabil și pentru că brand-ul de țară, bidonul de pălincă, este permanent în actualitate. Ținînd cont că, vara, în zonă se deplasează mai mult montaniarzi străini decît microbiști ai muntelui români veniți în cantonament la cort, există arie de selecție doar pentru un amical Ungaria-Germania. Să echilibrăm situația, deci: treceți, echipe de munțomani români, Carpații!
(articol publicat în Cațavencii nr. 1/232 din 6 ianuarie 2016 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment