Stimați turiști, astăzi schiem în Harghita-Băi, un fel de mini-Poiana Brașov a Miercurii Ciuc, aflată 20 km mai departe și 700 m mai sus (altitudine 1322 m) de oraș: din DN 13 A, care duce la Odorheiu Secuiesc, faci undeva la dreapta, urci vreo 7-8 km de serpentine troienite și ai ajuns. Pentru cei coborîți din tren cu rucsacul în spate – la ieșirea din gară e stația lui 7, autobuzul care te aduce aici în jumătate de oră (tarif 6 lei; 10 lei, dus-întors). L-ai ratat? Ia un taxi: e doar 50 lei, cam cît te costă în București pornirea și două ambuteiaje în trafic.
Am zis Poiana Brașov? Greșit: micuța stațiune montană cu cabane din lemn, pensiuni și căsuțe mansardate printre care mișună cupluri pe schiuri sau puști cu plăci de snowboard la spinare n-are absolut nimic din opulența și fițele celui mai mare domeniu schiabil din România. După ce treci de tarabele cu căciuli de blană, șosete, papuci, gogoși, clătite, porumb fiert și kürtös kalács, ajungi la prima pîrtie, Csipike (dificultate medie, lungime 400 m), flancată de cablurile a două instalații teleschi (2 lei urcarea). Cînd te plictisești de asta, poți să vîslești prin zăpadă vreo două sute de metri, pe poteca dintre brazii ninși, spre următoarea: Miklos (ușoară, 1000 m); Kossuth I (medie, 630 m), Kossuth II (medie, 1000 m), Kossuth III (ușoară, 1000 m) curg pe alt versant, ceva mai încolo.
OK, am ajuns, am mîncat un langoș, am dat o tură pe pîrtie. Data viitoare, vă aștept tot aici, între patinoar și snowtubbing.
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/31 din 1 februarie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment