Bună! Sînt Grig și recunosc că am jucat, recent, într-un fel de alcoholic remake al filmului Four Lions, al cărui subiect, nițel modificat (în sensul că a început în stil Sideways și s-a terminat cam ca The Hangover 3), e simplu: patru mujahedini români care au declarat Jihad-ul împotriva sucului și apei minerale pleacă din Londra cu un Land Rover Discovery într-o călătorie inițiatică, alcoolic motivată, prin Europa, cu destinația vagă România.
După ce-am trecut în zori cu feribotul de la Dover la Dunkerque, am pus de-un picnic pe faleză la Oostende și ne-am rătăcit vreo două ore prin traficul din Bruxelles, doar pentru că șoferul voia neapărat să vadă (ambuteiajele din) centrul orașului, am ajuns, pe seară, în Maastricht.
Am parcat (nu-s foarte sigur) regulamentar și am traversat centrul istoric, mărșăluind pe străduțele pavate cu macadam dintre Markt, piața Primăriei, și Vrijthof, piața centrală a bisericilor Sint-Servaas și Sint-Janskerk, spre Falstaff, un pub ale cărui mese invadează piațeta Sint Amorsplein, o intersecție de pietonale foarte circulate, cu statuia Sfîntului Amor, ocrotitorul homeleșilor, în centru. Pentru o degustare de beri belgiene (desigur) nefiltrate, așa-numitele trappiste, atent selecționate de către specialistul grupului din bogatul meniu cu beri confecționate de călugării din vecini.
Au defilat pe masă, în ordinea cifrelor de pe etichetă (în paranteză, după concentrația alcoolică, notele colegilor de la ratebeer.com, pe o scală de la 0 la 100): Orval Trappist (7,2%, 99), Witkap-Pater Tripel (7,5%, 90), Duvel (8,5%, 99), Hoegaarden Verboden Vrucht (8,5%, 94), Gouden Carolus Classic (8,5%, 99), Grimbergen Tripel (9%, 90), Rochefort 8 (9,2%, 100). Toate la 330 ml, fiecare cu paharul său branduit, cu prețuri oscilînd între 3,60 și 4,80 euro, însoțite de cîteva porții de friet met mayonaise – cartofi cu maioneză.
Mă scuzați, mă opresc aici: experiența asta alcoolică (e voie să zic?) trebuie trăită, nu povestită. Tot ce pot să mai spun e că a costat vreo 60 euro (deranjul chelnerului inclus) și s-a soldat cu o euforie cruntă, care ne-a deturnat atenția, pentru moment, de la planurile de viitor: a doua zi ne așteptau berile pils din Aachen.
(articol publicat în Cațavencii nr. 15/42 din 18 aprilie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment