Cînd am ajuns cu autocarul cu elevi la cazarea din Timișu de Jos a excursiei școlare Bușteni-Sinaia plecate dimineață din București, aproape se întuneca. Întîrziasem puțin, nu foarte mult de la programul anunțat, dar numai un ghid știe cum trebuie să jonglezi cu traficul, orele de vizitare a obiectivelor, momentele de pauză și toaletele ocupate din benzinării (în special, cele ale fetelor), ca să te încadrezi în timp. Un nene de la pensiune mă ghidase telefonic destul de aproximativ…
Locul: …să fac dreapta din DN 1 imediat după intrarea spre campingul Dîmbu Morii și traseul în Piatra Mare prin Canionul Șapte Scări și încă o dreapta, la marginea pădurii, pe sub versantul care, niște sute de metri mai încolo, e urcat de telescaunul parapantiștilor spre platoul de decolare de sub Cabana Bunloc. La sfîrșitul lui octombrie 2019, cînd se întîmplau toate aventurile astea de concurs de orientare turistică, Casa Ezio, o pensiune cu aspect de hotelaș de trei stele, abia părea să-și demonteze schelele de pe corpurile extinderii și avea încă îngrădită marea parcare pe care urma s-o inaugureze abia după ce nu ne mai trebuia nouă. Așa că autocarul a continuat rularea anevoioasă pe un drumeag accidentat, ca să oprească undeva la marginea proprietății, în zona în care se făcea focul de tabără. De-acolo ne-am cărat cu tot cu bagaje, via recepția cu chei, spre camere.
Dotările: La cît eram de obosit, tot ce m-a interesat în cea care mi-a fost repartizată (401, de la mansardă, la care se ajunge urcînd treptele unui gang plecat de la etajul 2), a fost dușul din baia mică, modern utilată, și unul dintre paturile twin.
Oamenii: Nu înainte însă de a mă asigura că toată lumea e OK. În primul rînd, nea Vasile, șoferul autocarului, omul pe care orice ghid trebuie să-l cultive corespunzător, măcar cu un șpriț înainte de culcare și o cafea tare, dimineața. Urma o noapte de gardian supervigilent pentru profesoarele însoțitoare ale grupului de fete și băieți de-a unșpea și-a doișpea într-un liceu din sectorul 6, ca nu cumva să ne întoarcem mai mulți decît am plecat.
Ambianța: Oricum, la cină, le-am transmis avertismentul recepționerului, care recomandase ca eventualele chefuri din camere să se petreacă în stil Nunta mută: datorită relațiilor bune cu vecinii reclamagii, după orele 23, Poliția era foarte bucuroasă să recompenseze cu niște amenzi consistente pe toți cei care se remarcau din punct de vedere sonor. Dimineață, la 9, ora comunicată de plecare, autocarul s-a umplut cu fețe mahmure. I-am scutit de prea multe comentarii în microfon. Vreo 45 de minute, pînă la primul obiectiv al zilei, Peleș.
(articol publicat în Cațavencii nr. 18/507 din 5 mai 2021)
Be the first to comment