Începînd de week-end-ul următor, timp de aproape două luni, francofonii melomani au o nouă destinație de trecut la favorite: între 5 iunie și 31 iulie, la Teatrele Romane din Lyon, se întîmplă Les Nuits de Fourvière, un fel de Nopțile Orașului, fără muzica populară, micii și halbele românești de pe la Zilele Frecățeilor sau Festivalul Berii la pet, dar cu concerte rock și jazz, teatru, dans, proiecții de filme. Plus, eventual, un pahar de Beaujolais, vinul orașului. Cum vă sună, în loc de Fuego și Vărul Săndel, Robert Plant and The Sensational Space Shifters (27 iulie, 46 de euro), Iggy Pop (17 iulie, 42 de euro), Joan Baez (16 iulie, 46 de euro), Björk (20 iulie, 58 de euro), Herbie Hancock & Chick Corea (3 iulie, 49 de euro)*? Pun pariu că fanii fac deja calcule pentru bugetul minim al unui city break lyonez.
Nu vă mai obosiți, le-am făcut eu pentru voi: un bilet de avion pînă la Lyon e cam 200 de euro (dus-întors, cu escală nemțească – nu există curse directe București-Lyon); pentru cine are timp de un miniconcediu, există varianta zbor low cost pînă la Paris plus TGV pînă la Lyon. Pe lîngă că salvezi vreo 50 de euro din costul transportului, mai vezi și o jumătate de Franță din tren, bonus. O cazare decentă și nu foarte scumpă e complicat de găsit în oraș pe perioada festivalului: un pat de hostel pleacă de pe la 20 de euro (Cool & Bed Hostel), dar, pentru un cuplu nepretențios, e mai rentabil de închiriat un studio, un apartamențel amenajat de proprietar în regim turistic – 30 de euro.
OK, am ajuns în Lyon, ne-am cazat, am făcut un duș, ne-am pieptănat, ne-am îmbrăcat cu tricoul Led Zep; pînă la concertul de diseară e timp suficient pentru o plimbare prin oraș. Din piața centrală foarte largă pînă pe dealul cu catedrala ale cărei turle domină peisajul, Lyon-ul are o mulțime de atracții vizuale: străzi cu o arhitectură foarte diversă, biserici din toate secolele ultimului mileniu, parcuri cu statui și fîntîni arteziene, poduri peste Rhône și Saône, rîurile orașului, străduțe-scări care urcă/coboară printre clădiri dispuse în amfiteatru pe colinele din jur. În Vieux Lyon, specifice locului sînt les traboules, niște pasaje vechi de sute de ani care unesc două străzi trecînd prin case și curți interioare, un soi de scurtături folosite de cetățenii foarte grăbiți ai timpului care întîrziau la lucru (les traboules au fost construite în perioada de maximă înflorire a manufacturilor, atunci cînd orașul trăia aproape exclusiv din producția și comerțul cu mătase: multă vreme, din perioada Renașterii pînă imediat după inaugurarea canalului de Suez – care, ieftinind mătasea asiatică, a ucis-o pe cea lyoneză –, un Drum al Mătăsii european avea un capăt la Lyon); acum cei mai mulți trecători sînt turiști curioși.
Pasionații de muzee au o ofertă foarte bogată: de la muzeul Rezistenței franceze în timpul WW2 la muzeul african, au de unde alege. Cinefilii n-ar trebui să rateze Muzeul Lumière, adăpostit de casa unuia dintre frați, fie și numai pentru a-i cunoaște pe cei vinovați de inventarea acum 120 de ani a primului multiplex. E drept, avea o singură sală și proiecția era doar 2D, dar blockbuster-ul cu locomotiva care ieșea din ecran a făcut furori printre spectatori.
* Mă scuzați că i-am pus în aceeași frază. Apropo, în anul vizitei mele lyoneze, singurul artist de la Les Nuits de Fourvière de care aș fi fost vag interesat era Tracy Chapman.
(articol publicat în Cațavencii nr. 22/202 din 3 iunie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment