Cînd am aflat că vom pleca cu revista într-un team building la Predeal, mă așteptam deja să fiu consultat pentru alegerea unui loc de instalat corturile și a unui traseu de cățărare dedicat în special colegilor mai dolofani (nu dau nume, se știu ei). N-a fost însă după voia munțomanilor din redacție: ne-am cazat la Orizont, un hotel de patru stele în care tot ce-a urcat lumea pe durata team building-ului au fost două etaje, cu liftul.
Adresa: În Predeal, la marginea de nord a orașului, aproape de ieșirea spre Timișul de Sus. Altitudine 1.050 m.
Căi de acces: Colegii au venit de la București pe DN 1, au făcut stînga în intersecția cu drumul spre cabanele Trei Brazi și Poiana Secuilor și au mai rulat vreo două sute de metri pînă în parcarea din fața hotelului. Eu am venit din Brașov cu trenul și, de la gară, am urmat, cu rucsacul în spate, același traseu, pînă la intersecția cu niște scări-shortcut, pe partea dreaptă, care m-au scutit de ocolul prin parcare.
Dotări: Check-in-ul s-a făcut după o mică așteptare într-un lobby spațios și elegant. Camera de la etajul 2 care mi-a fost repartizată (mare, fără balcon, dar cu o zonă de birou pentru clienții aflați în călătorie de afaceri) are toate dotările corespunzătoare clasării ****, de la TV LED, minibar și seif la prosoape, halat și papuci. Dacă nu mi-ar fi fost suficient dușul din baie, puteam coborî la subsol, unde sînt alte spații de întîlnire cu apa în diverse stări de agregare: piscină, jacuzzi, saună, masaj cu gheață.
Prețuri: Deși n-am primit eu nota de plată, mi-am aruncat un ochi pe tarifele de la recepție: 350 de lei dubla (din cîte am înțeles, chiar și la scorul ăsta, intimidant pentru portofelul unora, hotelul e aproape mereu ocupat: trebuie să faci rezervare din timp, mai ales în week-end) cu mic dejun, tip bufet, inclus. Pentru cei care reușeau să se trezească pînă în 10 a.m. și mai aveau apetit după toate vinurile, berile și pălincile (v-am zis că a venit și Cristorian de la Alba?) din ajun.
Ambianță: În alea două zile în care redacția Cațavencii s-a mutat la Orizont, hotelul părea un minicentru de conferințe: în sala alăturată celei în care ne-am jucat noi pe un flipchart, mîzgălind caricaturi (da, a fost și Mardale: ne-a adus niște țuică de Breaza și a desenat cai pentru toți amatorii de echitație pe hîrtie), oamenii de la Microsoft analizau serios, în PowerPoint, evoluția instalărilor de Windows 10. Din păcate, deși unii dintre noi (utilizatorii de Mac) aveau pregătite cîteva întrebări pentru microsoftiste, nu ne-am intersectat la cină în cele două restaurante ale hotelului. Nici în Orizont, unde, în prima seară, o tanti cu voce caldă a insistat să ne trateze cu vechi succese internaționale, pînă la aplauzele de încheiere a concertului; nici în salonul cu specific tradițional românesc Miorița, în care am consumat, în ultima seară, mici, pastrame și muzică lăutărească, pînă la închiderea programului. Și deschiderea barului ad-hoc din hol.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la Orizont? Decorul. Orice fereastră a hotelului e un tablou cu peisaj montan de toamnă: dacă-ți arunci o privire pe geam, uiți de toate ședințele. Și-ți vine s-o iei aiurea pe cărările muntelui.
(articol publicat în Cațavencii nr. 46/226 din 18 noiembrie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment