La fiecare început de august se strîng la Rîșnov, pentru patru zile de Rockstadt Extreme Fest, toți rockerii cu chef de muzici grele și beri băute cu gașca, nu numai din țară, din toată lumea. Niște turiști mai speciali, în principal de concert și de socializare cu comunitatea, dar care, între zilele de metale de pe scenă, au timp să vadă și altceva prin împrejurimi (apropo, anul ăsta, incinta festivalului a fost panotată cu imagini cu Cetatea Rîșnov, Dino Park, Peștera Valea Cetății, Canionul Șapte Scări, masivele Piatra Craiului și Postăvaru – o inițiativă de promovare turistică locală de aplaudat). Pentru că locurile de cazare în oraș sînt limitate și deja ocupate cu clienții fideli ai anilor trecuți, mulți dintre ei stau în Brașov, în Zărnești, în Cristian, în Codlea, pe unde și-au mai găsit paturi de noapte-dimineață devreme, și naveta la fest îi obligă oricum să vadă zona. I-am întrebat, deci, pe cîțiva dintre străinii pe care i-am întîlnit prin fața celor două scene de Rockstadt Extreme Fest cum e să fii turist de Rîșnov.
Cu Aslak din Oslo și grupul lui de prieteni norvegieni cu nume la fel de imposibile m-am găsit la una dintre cozile la bere – vreo șapte-opt lungani veniți pentru prima dată în România, special pentru Rockstadt 7, niște turiști de concerte (au fost la Wacken și la Barcelona, anul trecut) veseli și foarte încîntați de ce-au găsit aici. „E altfel față de ce credeam noi despre România. Realitatea românească are o imagine diferită față de cea din media de la noi, evident, mult mai bună. Sîntem impresionați de calitatea oamenilor prezenți, de curățenie: oamenii aruncă dozele, paharele de plastic goale la coșuri, nu pe jos, ca prin alte părți. A fost o experiență foarte pozitivă, vom reveni.”
Pe John, americanul din Philadelphia, și pe amicul lui belgian, Michael din Antwerp, i-am întîlnit între scene, undeva pe la mijlocul spațiului dintre corturile echipamentelor de sonorizare, într-o scurtă pauză de sunet în care i-am auzit vorbind între ei în engleză și, pînă cînd și-a început recitalul următoarea trupă, ne-am putut înțelege fără să urlăm (prea tare). „Sînt pentru prima dată aici; am venit special pentru Rockstadt Extreme Fest, de care am auzit de la prieteni. Îmi place festivalul, peisajul dintre munți, pădurea; totul e super – mîncarea, berea, oamenii. În doar cîteva zile mi-am făcut o mulțime de prieteni și de amintiri frumoase și o să fiu foarte trist cînd o să plec. Voi reveni cu siguranță anul viitor.” (John) „Am fost și pe la alte festivaluri din Europa de Est, în Slovenia, în Cehia, dar ăsta e cu adevărat deosebit. Am vizitat Brașovul, bisericile transilvane, Castelul Bran, dar festivalul e principalul obiectiv pentru mine.” (Michael)
Cu bulgarul Filip mi-a făcut cunoștință Miluță, fotograful oficial al evenimentului, cel care i-a fost vecin de cazare. „Locuiesc în București de vreo patru luni și e prima dată cînd vin la Rîșnov. Am auzit de festival de vreo cîțiva ani, dar, din diverse motive, am ajuns abia acum. Sînt impresionat, îmi place foarte mult: oamenii sînt prietenoși, comunitatea rockerilor români e grozavă – mi-am cumpărat deja biletele pentru ediția 2020. Avem și în Bulgaria festivaluri, dar nu se compară ca organizare cu Rockstadt Extreme Fest. Am auzit de la cei care au mai fost aici că se văd îmbunătățiri de la an la an: mai mulți spectatori, scene din ce în ce mai bune. Mie mi se pare perfect, nu știu ce s-ar mai putea îmbunătăți în viitor.”
Donovan, sud-africanul care locuiește acum la Amsterdam, e un vechi prieten al festivalului care, la edițiile trecute, a adus pe scenă niște trupe de la el din țară: „Îmi place foarte mult aici și le-a plăcut și amicilor veniți tocmai din Africa de Sud. După fest, am mai stat vreo săptămînă în zonă și am vizitat obiectivele turistice din Rîșnov, Bran, Brașov. La Rockstadt 2020 o să încerc să aduc să cînte în festival o trupă olandeză.”
Cu ucraineanul venit de la Odessa cu un microbuz de 25 de locuri plin cu turiști de concert m-am înțeles mai mult prin semne: la engleză era cam pămînt de flori, cam cum sînt eu la rusă. Ne-am cunoscut în timp ce ne mîncam fiecare burger-ul: mi-a întins amical sticla cu vodcă, i-am răspuns la ofertă cu niște palincă. A fost cel mai laconic interlocutor, dar și cel mai expresiv în aprecierea acestei valori locale: „Samagon, yea!”.
(articol publicat în Cațavencii nr. 31/417 din 7 august 2019 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment