Deși cronica de bar/club e în altă secțiune a site-ului, începem aici un serial de călătorie prin crîșmele Europei. Pînă la urmă, așa se cunoaște cel mai bine un oraș: intrînd în contact cu localnicii și trăind viața lor cîteva zile, nu doar văzînd străzi și clădiri. Și apoi, la un pahar de vorbă, altfel își digeră turistul impresiile de peste zi.
În episodul-pilot, ne deplasăm nițel mai la nord-vest, în capitala Ungariei (adică, în versiunea unui average american, la Bucharest; pentru naționaliștii feroce, a se citi “capitala României, Budapest”). După ce toată ziua ai urcat și coborît colinele Budei, de la Gellert și Citadella la Budai Vár și Bastionul Pescarilor (sper că ai evitat funicularul-țeapă: 3 euro pentru o ascensiune de doar 200 m), și ai traversat în ambele sensuri podurile peste Dunăre (minimă recomandare: măcar Szechenyi Lanchid, Podul cu Lanțuri, și Márgit), slalomînd printre obiectivele marcate pe hartă, seara te poți premia cu o bere în Kuplung, un club amenajat într-un fost service auto, o hală imensă cu graffiti pe pereți de tavanul căreia atîrnă scheletul din hîrtie și sîrmă al unei balene eșuate.
E undeva în centrul Pestei, pe strada Király, la numărul 46, oarecum aproape de Deák Tér, un fel de Piața Unirii mai mică, mai curată și mai verde; pentru un turist e destul de dificil de găsit, fără GPS sau îndrumarea unui localnic (eu am ajuns acolo într-o seară de pomină, deja magnetizat, cu Edina, gazda mea budapestană, și gașca ei). Pont de localizare: uită-te după trupa de consumatori wannabe încă minori care pichetează intrarea, în speranța că vor trece cumva de cerberul de la ușă.
Prețurile sînt normale: o bere e cam 500 forinți (100 HUF = 1,60 RON), o sticlă de vin pleacă de pe la 1800-2000 HUF. Între mesele de ping-pong sau fusbal și concertul diverselor trupe de rock/jazz ale underground-ului budapestan care se produc în sala alăturată circulă o lume tînără, amestecată, de la punk-eri la hipsteri, majoritatea, studenți. Deci, dacă în ungurește știi doar să taci foarte bine, e OK să comuți pe engleză.
Poți pierde liniștit o noapte aici, cheltuind toți banii de cazare, neștiind cînd s-a făcut deja dimineață. E adevărat, a doua zi nu mai ești bun de nimic, pînă nu cauți (fără să găsești) o ciorbă de burtă în rețeaua de restaurante tradiționale ungurești Unicum. Dar ăsta e deja alt serial.
(articol publicat în Cațavencii nr. 44/71 din 7 noiembrie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment