Dintre toate brand-urile culinare românești, pe lîngă poalele-n-brîu moldovenești și salata de praz oltenească, varza à la Cluj are o mitologie aparte (spațiul nu-mi permite să dezvolt monografia felului ăsta de mîncare celebru pe mesele transilvănene: căutați pe net ce-a scris Radu Anton Roman despre subiect). Așa că, în momentul în care am auzit că are un local special dedicat chiar în centrul capitalei Ardealului, mi s-a făcut automat poftă să văd și, bineînțeles, să gust.
În urmă cu niște ani, mai avusesem o tentativă de a mînca varză în centrul Clujului, la Casa Ardeleană (aventură cvasi-gastronomică povestită de Bursucul Gastric în textul publicat la rubrica “Localul Bălan“ din fosta Academia Cațavencu). De data asta, însoțit de colegul și prietenul Bogdan, jurnalistul la Sinteza care mi-a fost ghid prin oraș, am intrat, la recomandarea lui, în Vărzărie, o locantă în care nu știu de ce (poate de la numele neaoș) mă așteptam să găsesc fețele de mese cadrilate ale restaurantelor din scenetele lui Caragiale.
Dar nu, spre deosebire de cîrciumile Miticilor din Regat, gen Caru cu bere, Vărzăria clujeană n-are o istorie atît de veche – cel mult una care se întinde pe ultimii 40-50 de ani. Fostul local comunist a supraviețuit cum a putut trecerii la capitalism și a făcut-o modest, dar decent, ajutat și de niște var pe pereți și un mobilier din mileniul curent.
Bucătăria n-a schimbat-o: din meniul plin cu tot felul de verze și nu numai (sînt prezente și alte mîncăruri populare românești: iahnii de fasole, mici, sarmale), Bogdan a ales o varză Luci cu costiță (10 lei) și o apă plată. Eu mi-am luat, desigur, faimoasa rețetă originală (17 lei), cu smîntînă și ardei iute separat, plus o țuică mică de pere (13 lei) care să-i arate drumul verzei. Una à la Cluuuj corect gătită, pe care am terminat-o în timp record, și în care, spre deosebire de cea de la Casa Ardeleană, n-am mai alergat cu furculița prin farfurie după carne.
Chiar dacă după aspect și miros are un feeling de cantină upgradată la nivelul unui bistro de cartier, Vărzăria e un loc curățel care, din ce-am înțeles, oferă cel mai OK raport calitate-preț de pe strasse-le local. Relativ ieftină și fără fițe de centru, este un fel de variantă clujeană a bar mleczny-urilor poloneze frecventată de boema orașului (studenți, profesori, jurnaliști, intelighenția cu buzunarele ceva mai strîmte). Care, dacă n-are destui bani în portofel, poate plăti și cu cardul.
Ce n-am verificat (pentru că de ceva vreme nu mai mănînc dulce) e dacă la desert ți se poate aduce la masă plăcintă cu varză.
(articol publicat în Cațavencii nr. 44/430 din 6 noiembrie 2019)
Be the first to comment