Locul: Funky Chicken, hostelul din episodul de astăzi locuiește de mai bine de zece ani într-o casă veche de pe General Berthelot, 63, străduța celebră printre poștașii sectorului 1 pentru adresa destinatarului Radio România; pentru o localizare mai rapidă, reperul definitoriu e un cap de pui cu frizură punk vopsit pe o poartă albastră, peste drum de sediul radiofoniștilor. După ce apeși pe butonul soneriei, o să auzi imediat ușa de la recepție (practic, un soi de cabină de portar lipită de peretele casei) și pașii unei tăntițe tinere, pînă în 30 de ani, care vine să deschidă fiecărui client. Odată ajuns înăuntru, n-o să fii cine știe ce impresionat: camerele de la parter, tip vagon (se trece din hol în living și apoi, pe rînd, în cele două dormitoare), au o mobilă destul de modestă, iar spațiile comune – holurile, chicineta, sala de mese (de masă, mai exact) – sînt mici și cam îngrămădite. Mai mult loc ar fi în curte, dar nu știu cîți ar fi dispuși s-o ardă pe-afară pe frigul ăsta.
Prețurile: Prin octombrie, după o rezervare online, am plătit, promoțional, doar 27 de lei locul în camera cu șase paturi. O promoție prelungită, care e încă valabilă: zilele astea, la ultima verificare, tariful era fix același.
Oamenii: Foarte diverși, dar destul de rezervați. Prima persoană cu care am socializat cît de cît, în micuța bucătărie în care, cînd intră doi inși, e deja îngrămădeală, a fost o australiancă pe final de călătorie europeană care-și pregătea ceva de mîncare. Mai tîrziu, am mai încercat să schimb niște cuvinte cu un canadian din Edmonton, la vreo 50 de ani, profesor universitar la Istanbul, și cu un columbian trecut de prima tinerețe. Fără prea mare succes, însă: proful mi-a răspuns mai mult monosilabic, columbianul nu știa engleză. S-a scurs, deci, o seară foarte monotonă pe canapelele din living: unii se uitau absent la televizor, alții citeau tăcuți, fără chef de interacțiune cu ceilalți. Singurul coleg mai vocal a fost un bebe mic, copilul unei familii venite din provincie pentru o nuntă bucureșteană.
Ambianța: După mascota de pe poartă, The Funky Chicken ar putea fi confundat cu un hostel pentru punk-eri. Singura chestie comună? E un loc de cazare foarte ieftină, relativ central și aproape de gară, pentru oameni nepretențioși, mulțumiți cu un minim confort. Deci cam nimic funky. Un nume mai potrivit ar fi The Squeaky Chicken: la cea mai mică mișcare, toate scîrțîie în casa aia. Paturile, parchetul, treptele scării spre baia băieților de la etaj.
(articol publicat în Cațavencii nr. 7/187 din 18 februarie 2015)
Be the first to comment