Turistul gospodar își face, vara, concediul și, iarna, planuri pentru următorul. Sau rememorează faze antologice din precedentul. Pe gerurile zilelor astea, cu gîndul la locuri foarte calde, vă prezint o cazare de vacanță mai specială, de pe visul, pardon, vasul de croazieră MSC Fantasia.
Locul: Cabina 13157 se află, logic, pe Puntea 13 – Arcobaleno, pe numele ei de botez – și se califică fără dubiu în categoria spațiilor de cazare la mare înălțime (cam opt etaje altitudine, de la nivelul mării), dar care poate deveni brusc cea a spațiilor la mare adîncime, dacă, din diverse motive euforice, faci din greșeală check-in peste bord.
Dotări: În primul rînd, balcon. Cu două scaune, măsuță și, foarte important, uși și parapet din sticlă transparentă, prin care marea se vede direct din pat – diferență semnificativă față de cei cazați într-o cabină interioară cu pereți orbi, fără hublou, care, pe parcursul călătoriei, beneficiază de același peisaj exterior ca și bagajul lor din cală. În afara patului matrimonial (care poate fi transformat rapid în două twin-uri cu un simplu apel la recepție), canapea extensibilă, măsuță, birou, veioze, televizor montat sus, la intersecția perete-tavan, baie cu duș, prosoape, gel, șampon. În fiecare seară, pe sub ușă ți se livrează revista MSC de a doua zi, o publicație colorată cu informații foarte diverse (următorul port de destinație, ora de sosire/plecare, prețul excursiilor opționale la țărm, programul petrecerile tematice de pe navă), din care lipsesc, însă, fetele de la pagina 5.
Prețurile: La o simulare de croazieră similară celei de anul trecut, pe ruta Genova – Barcelona – Marsilia – Genova, tipul ăsta de cabină costă, în aprilie 2017, cam 690 de euro pentru doi adulți – masa inclusă, în regim all you can eat la bufet. De prevăzut neapărat în buget pachetul opțional de băuturi all you can drink la bar (26 de euro pe zi).
Ambianța: În cele trei zile în care casă mi-a fost 13157, în ambianța asta de cameră de hotel de trei stele plutitor, am stat, adunate, maximum 10-12 ore. Au fost atîtea de văzut/făcut pe vas și în orașele în care acesta a acostat, încît în cabină eram doar vreun sfert de oră, ziua, pentru un duș rapid și un schimb de haine între două activități din program, și cîteva ore, noaptea-dimineața, în poziția culcat-lemn. De ce îmi pare cel mai rău e că n-am avut timp să lenevesc o vreme în balcon, cu privirile rătăcind în larg, meditînd la nemurirea sufletului de călător pe ape.
(articol publicat în Cațavencii nr. 1/284 din 11 ianuarie 2017)
Be the first to comment