Unde: Iuliu Maniu, 1-3; în Complexul Studențesc Leu, vizavi de căminul A. De mai bine de 20 de ani, fosta baracă de portar a Facultății de Electronică transformată în cîrciumă cu pereți, bănci și mese din lemn e locul preferat de generații întregi de studenți chiulangii sălilor de curs. Club? Cafenea? Bar? Cantină? Cîte puțin din toate astea, La Jeg e un spațiu viu, care forfotește non-stop în timpul anului universitar: să găsești un scaun liber pe terasa alăturată acum, în sesiune, e o mare problemă. Numele, foarte popular în campus, datează de pe la sfîrșitul anilor ’90, atunci cînd localul a trecut printr-o perioadă de boschetar, confundîndu-se cu clienții săi cei mai fideli.
Cine: Studenți, evident. Viitorii ingineri, jurnaliști, psihologi se simt ca acasă în atmosfera amicală, de bere frățească: la o masă se joacă cărți, la alta se scrie/citește, peste tot se aud povești cu examene, profi, colegi. Orice student din Leu a semnat măcar o dată condica de prezență în sala de colocviu de la Jeg.
Muzică: Piesele de la Rock FM interferează cu știrile sau documentarele Discovery care rulează (atunci cînd nu e meci) pe cele două plasme atîrnate de pereți. Fundalul sonor principal sînt, însă, rumoarea discuțiilor diverse și rîsetele provocate de poanta vreunui mucalit.
Cît: Numele rețetelor de pe meniul afișat pe panoul de lîngă bar au și sare, și piper: ciorbă de legume vesele (3 lei), omletă inginer (4 lei), shnitzburger full option (6 lei), fasole bătută bine (5 lei). Lefterii flămînzi se mulțumesc doar cu pîinea lichidă a studentului (Timișoreana – 3,5 lei, Ursus – 4 lei).
WC: Concurează la titlul de cel mai mic și mai aglomerat spațiu public din București: are dimensiunile vastelelor cabine ale fostelor telefoane publice, pentru cine își mai amintește.
(articol publicat în Cațavencii nr. 23/50 din 13 iunie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment