Acum ceva vreme, întors acasă de pe drumuri aeriene, Bursucul ateriza la Băneasa cu o poftă în papile ca de gravidă care avortează dacă nu înfulecă rapid niște mici. Așa că, însoțit de un partener de călătorie la fel de pofticios, intra în La Cocoșatu‘, celebrul local aflat peste gard de aeroport, despre care un antic mit urban (încă mai) spune c-ar avea în ofertă nu numai cei mai buni, dar și cei mai mari mici din București. Fosta terasă cu grătar, extinsă de-a lungul vremii într-un restaurant cu vreo trei saloane, n-a evoluat prea mult de la stadiul inițial, cel de cîrciumă fără mari pretenții, cu un ușor iz de cantină și fețe de masă pătate discret. Doar clienții-vedetă de pe la Antene (sediul televiziunilor lui Felix e relativ aproape), care au în față și altceva decît paharul cu apă din studio, par dintr-o altă emisiune.
Venind țintit, anticipînd deja în gură gustul indimenticabil de mititei, băieții au comandat, din țeavă, fără să mai răsfoiască meniul, specialitatea casei: cîte patru mici (pardon, mari) cu cartofi copți și salată de varză, plus cîte două beri de om. Chelnerul gras i-a privit întîi cu o aroganță princiară (“Doar atît?“), apoi le-a făcut o concesie, coborînd de la înălțimea rangului său nobiliar și tutuindu-i ca pe niște vechi prieteni. Care pot să aștepte, la o adică, timp de o bere, micii; pînă la urmă niște medii (deci, nu respectă mitul), corect executați, dar nu spectaculoși. Suma de pe notă? Direct proporțională cu apetitul, cei doi pofticioși decartînd din portofele vreo 70 de lei pentru toată consumația.
În general, Bursucul nu se plînge de prețuri, atîta vreme cît consideră că acestea reflectă realitatea din farfurie/ambianță/toaletă. Dar, după ce a plătit 3 lei/mic, 4 lei pe o frunză de varză tocată mărunt și 6 lei/cartoful copt tăiat în patru, gurmandul nostru n-a putut ieși din La Cocoșatu‘ fără să se întrebe cam cîți mici iei, de banii ăștia, dintr-o carmangerie selectată după informațiile insider-ilor sau cîți îți ies din carnea cumpărată într-o vizită la măcelărie. Și-a răspuns tot el (avusese, prin toamnă, o tentativă de a construi niște mici de la zero și calculele erau gata făcute): destui cîți să potolească o foame pantagruelică și să-ți rămînă bani și pentru două-trei six-pack-uri cu bere.
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 20/1010 din 18 mai 2011)
Be the first to comment