Pentru o anumită categorie de turiști, destinația week-end-ului va fi Băile Tușnad. E vorba despre călătorul de eveniment special, cel care nu ratează nici o ocazie de întîlnire cu frații de sînge și de aceeași pasiune, fie ei suporteri de meci în provincie, spectatori de megaconcert folcloric, pasageri de autocar electoral sau protestatari de miting anti-taxe-și-impozite. De data asta, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni (15 martie), lîngă podiumul-scenă al manifestărilor din centrul stațiunii harghitene, se vor îngrămădi fanii echipei lui Szoboszlai, ai piesei Az a szép și ai culorilor alb/verde/roșu.
Chiar dacă n-au neapărat pasiunile astea, amatorii de city break scurt, de întreținere, sau de sejur lung, de recuperare, în Ținutul Secuiesc își fac drum spre cel mai mic oraș din țară (1.372 de locuitori, la ultimul recensămînt) pentru aerul curat și apa minerală a izvoarelor cu proprietăți curative (re)cunoscute de mai bine de 180 de ani. De prin 1842, toamna, cînd – spune legenda – un cioban trecător prin zonă ar fi constatat, după niște litri băuți cu sete, că i s-a vindecat gastrita. Poate și pentru că n-o avea.
Deși pare încă viu și mișcă, prin vilele, hotelurile și pensiunile parțial ocupate (în proporție de 45-47% – media ultimilor ani), Tușnadul de azi trăiește încă din amintirile perioadei de apogeu a anilor socialismului multilateral dezvoltat, cînd spațiile de cazare erau pline, fiindcă Partidul te trimitea obligatoriu, prin sindicat, la băi, pentru că te voia sănătos și apt de muncă. Un semn că, în sfîrșit, după ani și ani de paragină și nepăsare, lucrurile au revenit la normalul unui bun-simț urban, se vede și din tren: a fost reparat, relativ recent, podețul prăbușit spre foișorul din mijlocul lacului artificial Ciucaș, fostul simbol al stațiunii. Adică nu mai trebuie s-o iei înot spre pontonul-insulă, stație a plimbărilor cu barca (suspendate, deocamdată), punctul de belvedere cel mai accesibil pentru cei care nu se încumetau să urce pînă pe Piatra Șoimilor.
În perioada asta, fără zăpadă pe pîrtia construită tardiv (în 2009, la începutul erei noastre, a încălzirii globale), tot ce-ar mai putea face, la Sosire, turistul de Tușnad, e să se schimbe de echipamentul de schi în halatul bucătarului. Pentru un eventual festival al gulașului la ceaun sau, dacă e vegan și ține post, pentru confecționarea unui kürtőskalács de Cartea Recordurilor.
(articol publicat pe catavencii.ro)
Be the first to comment