Conform clasamentului stațiunilor balneo-climaterice realizat pe baza unor criterii de evaluare specifice (acesibilitate și infrastructură, strategii de dezvoltare, nivelul investițiilor în baze de tratament, promovare internă și externă, existența unor structuri de educație și cercetare științifică, premii științifice) de Asociația Națională de Balneologie, în 2017, pe locul 2, după Techirghiol și înaintea Băilor Govora, s-a situat Băile Tușnad.
Curios să văd cum arată o stațiune clasată pe loc de cupe europene, am ajuns acum cîteva week-end-uri în Băile Tușnad, dinspre Tîrgu Secuiesc, via drumul infestat de gropi Balvanyos – Lacul Sfînta Ana – Bixad. Urmează fișa de constatare, cu imaginile update-ului martie 2018.
Plimbare prin stațiune spre hotelurile centrale, pe trotuarul (există doar unul, pe o singură parte a drumului), spart pe alocuri, din fața gardului prăbușit al Consiliului Local. Cîteva sute de metri mai la dreapta, podiumul-scenă cu tricolorul maghiar al festivităților de Ziua Ungariei n-a fost încă demontat.
Străduța pavată cu macadam din spatele Hotelului Tușnad paralelă cu DN-ul, zona izvoarelor minerale 3 și 4, Apor și Mikes. Un cuplu cu o mașină cu numere de Brașov, în vizită de lucru: ea degustă apa, strîmbîndu-se, el face curat prin portbagaj. Alături, baza de tratament obosită, văruită stil anii ‘80, are un anunț la intrare: “Program de tratament balnear cu tarife speciale, în perioada 1 martie – 30 aprilie: de la 480 de lei, șase nopți cazare în cameră standard cu mic dejun și trei proceduri balneare pe zi. Nu numai pentru pensionari!“.
Lacătul de pe ușă e semnul clar că progamul n-a avut succes la foarte puținii oameni prezenți în Băile Tușnad, care, judecînd după liniștea hotelurilor și parcările goale, sînt localnici. E sîmbătă după prînz și pustiu ca într-un episod din The Walking Dead, înainte să năvălească hoarda de zombi. Deocamdată, cel mai animat loc al stațiunii e cîțiva kilometri mai încolo, la atracțiile Lacului Sfînta Ana: o tarabă cu kürtos la 12 lei și un nene în costum vînătoresc, cu șoim pe braț, cu care poți să-ți faci poză contra 10 lei.
Coborîre pe aleea dintre brazi spre Ciucaș, lacul local cu hotel și complex spa pe mal. Și cu pod prăbușit spre foișorul pavilion din centrul lacului, care pare să fi fost cîndva restaurant.
Singurul restaurant recomandat de toată lumea (literalmente, de toată lumea întîlnită, de la recepționera pensiunii la vînzătorii de linguri de lemn, mingi de plastic, pălării de pai și alte suveniruri), Hanul Secuiesc, n-are gulaș în meniu. Doar supă de gulaș, domnu‘.
Birou de cazare / Elszállásolási Iroda. Geamuri prăfuite, pereți coșcoviți, clanță ruginită.
Indicator spre pîrtie. Foarte util, iarna. Pardon, atunci cînd ninge, că-i noiembrie sau martie.
Asta e Băile Tușnad, versiunea 2018. Mult aer curat și apă minerală de calmat diverse afecțiuni, gratis, dar cam atît. Vii să te tratezi de gastrită și te îmbolnăvești de plictiseală. Dacă așa arată vicecampioana en-titre a stațiunilor balneo-climaterice românești, care a ratat calificarea în competițiile europene, imaginați-vă cam ce jale o fi prin celelalte, mai pe la coada clasamentului, la retrogradare.
(articol publicat în Cațavencii nr. 15/350 din 18 aprilie 2018)
Be the first to comment