Unde: În colţul intersecţiei Occidentului/Calea Buzeşti, la etajul unei clădiri străvechi care, la următorul cutremur, se va retrage panicată la subsol, dar, pînă atunci, rezistă stoic atacului decibelilor metalici. Decor spartan (podea, mese şi bănci din lemn cioplit cu barda, pereţi jupuiţi acoperiţi cu posterele trupelor care urlă în boxe) şi ferestre camuflate pentru un semi-întuneric continuu: aşa arată HaşendHaş, unul dintre refugiile rockerilor bucureşteni fugiţi de-acasă.
Cine: Tricouri negre, geci de motor, curele ţintuite, inele de argint, brăţări din piele, bocanci (în gură, cîteodată, dacă eşti prea insistent). Nina, barmaniţa vremurilor de glorie ale Jack-ului de pe Griviţei, patronează acum, alături de cîţiva dintre foştii colegi, un club al fraţilor întru bere şi rock, o masonerie metalică veselă de rit alcoolic acceptat.
Cît: Azuga (3,50 lei) şi Ciucaş (4 lei) – pentru proletariatul setos lovit de criză; Peroni (7 lei), vin de Tohani (30 de lei/sticla), Johnnie Walker (10 lei/50 ml) – pentru burghezia studenţească cu buget asigurat de părinţi.
Muzică: Un meniu variat de rock-uri grele şi foarte grele, livrate prompt, la cerere. Sîmbăta, se serveşte topul de fier nocturn cu veteranul metalelor, maestrul Lenţi Chiriac. Pînă nu demult, clienţii interesaţi puteau zdrăngăni consolele unui joc Guitar Hero care n-a avut, însă, prea mare succes: gaşca preferă karaoke-le clasic, ăla de mormăit refrene cu ochii închişi, scuturînd ritmic din plete cu o mătură imaginară în mînă.
WC: În ton cu atmosfera generală, mai mult hell decît heaven: toaletă rockerească, gen garsonieră de burlac, confort 3. C’mon, bro, n-ai venit în H&H ca să stai în budă… De remarcat contribuţiile decorative naiv-suprarealiste, desenate cu marker-ul pe uşă sau pe faianţa de lîngă tron, ale artiştilor de veceu urban neînţeleşi.
(articol publicat în Cațavencii nr. 3/30 din 25 ianuarie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment