Acum vreo două-trei săptămîni, cînd am primit invitația în infotrip-ul „Valea Șomuzului. Comunitate, prezență, antreprenoriat”, habar n-aveam unde e rîul ăsta și ce-i atît de deosebit pe valea lui încît să se organizeze o excursie de presă acolo. Și cred că nedumerirea asta o împărtășeau cam toți ceilalți zece jurnaliști bucureșteni care s-au urcat într-o vineri dimineață, alături de cele două piariste de la velvetique.ro, în microbuzul care a pornit spre Fălticeni.
Aveam să aflăm că infotrip-ul din zona Fălticeni-Baia-Dolhești, la granița Moldovei de Nord cu Bucovina, nu e unul clasic, la care cazarea se face la un hotel sau o pensiune local/ă: seara, la capătul unei panglici de asfalt care șerpuiește printre coline și dealuri molcome, ne-am oprit în Dolheștii Mici, un sat modest, dar curat și îngrijit, și am fost împărțiți pe la casele localnicilor. Așa am ajuns să fiu oaspete în camera cu sobă de teracotă și perete plin de diplome diverse a puștiului de clasa a șasea al lui Gheorghiță Ciocârlan, fostul fotbalist al Forestei Fălticeni ajuns poștașul comunei, om cu frica lui Dumnezeu și gospodar cu casă mare, curte, grădină, livadă, magazin. Vajnic păstrător al tradițiilor dolheștene, lider al ansamblului folcloric Străjerii, Gheorghiță e un român adevărat care merge de fiecare 1 Decembrie la Alba Iulia – m-am simțit onorat să fiu pentru trei zile membrul familiei sale.
Sîmbătă dimineață, programul de vizite a început în Fălticeni la Haiducul, un showroom de materiale de construcții și mobilier, Natallia Decor, un atelier de decorațiuni interioare, și Alma Clinic, o clinică privată dotată cu echipamente moderne, afacerile familiei doamnei Mirela Nechita, întreprinzătorul de succes organizator al infotrip-ului și președinte de club de fotbal feminin în comuna natală, Dolhești. (Cu cîteva dintre jucătoarele echipei, vicecampioană a primei ligi feminine, aveam să ne întîlnim duminică dimineață, la o miuță pe terenul stadionului local.) După prînz, am pornit spre Baia, prima cetate de scaun a Moldovei întemeiată de Dragoș prin secolul al XIII-lea, unde am fost primiți la vechea Primărie, actual muzeu etnografic, de oameni în costume populare care ne-au făcut demonstrații de meșteșuguri moștenite din generație în generație: sculptură în lemn, țesut, dogărie. Ceva mai încolo, pe o suprafață de doar cîteva sute de metri pătrați, ziduri vechi de cinci secole spun trecătorului care are răbdare să asculte povești istorice: ruinele catedralei catolice inaugurate de Alexandru cel Bun pe la 1410, Biserica Albă, ctitoria lui Ștefan cel Mare, după victoria împoriva lui Matei Corvin din 1467, biserica ridicată de Petru Rareș în 1532. Primei capitale moldovene îi lipsește însă dimensiunea turistică pe care o merită – am întrebat-o pe doamna primar cum stă turismul în zonă. Stă: nu prea vin turiști. Și chiar dacă ar veni, n-ar avea unde să rămînă peste noapte, pentru că în comuna cu atîtea monumente istorice în bătătură nu există nici măcar o pensiune, singura inițiativă în domeniu fiind un ghid turistic cofinanțat de UE, prin programul Regio, în condițiile în care sînt localități în România care au centru de informare turistică, deși singurul lor obiectiv turistic e fîntîna satului.
Infotrip-ul s-a încheiat oficial duminică seară, în curtea gazdei noastre. Inimosul primar al Dolheștiului, care ne-a primit cu colac și sare în căminul cultural (cel mai mare cămin rural din țară), a dat startul unei petreceri cîmpenești la care a fost invitat tot satul. MC și suflet al petrecerii a fost nea Gheorghiță, care a cîntat, a dansat, a prezentat la microfon ritualul moldovenesc al nunții cu personaje-surpriză, ansamblul de dansuri populare, copiii talentați, virtuozi la voce sau vioară, și, în final, i-a invitat pe toți cei prezenți la o cină moldovenească ca pe vremea lui Ștefan: sarmale, brînză cu smîntînă, plăcinte “poale-n brîu”, afinată sau streșinică, vinul din soiul local de strugure care face boltă pe lîngă casă.
Valea Șomuzului stă în umbra mai celebrelor obiective turistice bucovinene aflate cîteva zeci de kilometri mai încolo, dar dacă drumurile de turiști vă duc vreodată prin zonă, ar fi păcat să nu vă bucurați și dumneavoastră de ospitalitatea cu care își primesc musafirii oamenii locului. Le-am promis lui Gheorghiță și doamnei sale că mă reîntorc, cînd își deschid pensiune.
(articol publicat în Cațavencii nr. 29/312 din 26 iulie 2017 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment