Spații de cazare la mare înălțime. Zaki Hotel & Spa, Meknes

Cînd s-au făcut cazările pentru cele două nopți în Meknes, organizatorii excursiei Fez-Meknes-Rabat ne-au împărțit prin tot orașul, pe la vreo trei hoteluri. Împreună cu două colege din FIJET România, am nimerit la Zaki Hotel & Spa, după numele lui complet din buletin,…

Locul: …un hotel de vreo trei niveluri desfășurat pe orizontală, în niște aripi lungi prin care puteai să faci jogging pînă ajungeai la cameră. De exemplu, a mea, 421, era la etajul 1, în capătul unui hol interminabil.

Dotările: De cinci stele marocane. Fără papuci și halat de baie, dar cu piscină exterioară, la care au acces direct camerele de la parter. Pentru noi, ăștia de la etaj, care o vedeam în întreaga sa splendoare de sus, de pe terasa-balcon comună tuturor camerelor de pe palier, era la doar un salt distanță, dacă nu mai aveai răbdare să ocolești, coborînd scările. Micul dejun (foarte sărac comparativ cu abundența din primele zile, de la Club Dar Atlas Marrakesh) se servea într-un salon alăturat lobby-ului de dimensiuni gulliver-iene. Fastuos, nimic de comentat: un fel de sală de bal cu o cupolă de care atîrnă ditamai enormitatea de candelabru, ale cărei dantelării și ornamente a fost suficient timp să le studiez, din motive pe care le veți afla mai la vale.

Prețurile: Conform tarifelor afișate la recepție, ca să poți dormi aici trebuie să bagi mîna adînc în buzunar: între 975 de dirhami, camera standard single, și 9.375 de dirhami, apartamentul de trei camere de 260 de metri pătrați; tarife promoționale, cică, pentru că altfel ai plăti între 1.300 și 12.500. Adică, aproximativ, între 130 și 1.250 euro. Pe noapte, da.

Atmosfera: Cum începusem să zic mai în deal, mi-am petrecut timpul în lobby mai mult decît aș fi crezut, pentru că, dimineața, autocarul venea să ne ia cu proverbiala punctualitate marocană: ora anunțată, plus o întîrziere variabilă, niciodată aceeași. M-am plictisit, deci, uitîndu-mă pe pereți, între 30 și 45 de minute, sincron cu tot grupul nostru de excursioniști FIJET, compus, în afară de noi, cei trei români, din cîțiva bulgari și niște italieni. Pe altcineva n-am prea văzut în lobby, la micul dejun și, în general, pe holuri, cu excepția cîtorva pensionari care-și tîrau bombănind troller-ele, nervoși că personalul hotelului nu le duce bagajul la cameră.

(articol publicat în Cațavencii nr. 9/395 din 6 martie 2019)