Evenimentele turistice prezentate în această pagină s-au întîmplat, evident, înaintea declanșării pandemiei de COVID-19. Pînă cînd vom scăpa de nenorocirea asta pe care o trăim cu toții, nu ne rămîne decît să trecem în revistă călătoriile trecute, anticipîndu-le cu speranță pe cele viitoare.
De la ciudata dună Onk Ejmel, Gîtul Cămilei, pe care s-au cocoțat turiștii coborîți din mașinile de teren, pînă la Mos Espa, orășelul Star Wars de pe planeta Tatooine și din deșertul tunisian, se fac vreo zece minute de rulat în viteză pe un nisip suficient de fierbinte cît să înfigi în el ibricul cafelelor turcești.
Mașinile opresc pe rînd în parcarea caravanei de cămile de la intrarea fostului platou de filmare al lui George Lucas, păzită încă de un Vader stilizat din țeavă, arcuri, tablă și sîrmă nu foarte fioros, cu care toată lumea își face selfie. Povestea celui mai tînăr obiectiv turistic tunisian e simplă: celebrul regizor american a ridicat aici, în iulie 1997, niște construcții nisipii, o încrucișare arhitectonică între un minidom și o colibă de pămînt berberă, ca să filmeze cadrele peste care s-au desenat ulterior animațiile computerizate ale portului spațial Mos Espa din Episode One: The Phantom Menace. Locul unde a copilărit Anakin Skywalker, la fel de celebrul Darth „I’m your father, Luke!” Vader, nu e foarte mare: o străduță, o piațetă largă și vreo douăzeci de clădiri cam jupuite pe alocuri, pe unde se vede structura de lemn, plasă rabiț și gips-carton. Culoarea locală e dată de caftanele de beduin atîrnate în par, scheletele de animale care rînjesc în soare și, ici-colo, de instalațiile metalice în formă vagă de roboți (nu, din păcate, nici de R2D2, nici de C3PO). Ăsta-i cadrul prin care se plimbă curioși turiștii, interpelați non-stop de rezidenți, nelipsiții vînzători de suveniruri tolăniți la umbră și copiii care se țin după tine cerșind cîțiva dinari pentru o poză cu cămila. Oferta de pe tarabe e destul de limitată, cîteva eșarfe, roze ale deșertului și amulete, deci nu te aștepta să pleci de-aici cu vreo sabie laser. Dealtfel, de ceva vreme, Forța nu prea mai e cu ei: vîntul bate continuu mutînd nisipul peste ruinele moderne, care, fără mentenanță periodică, vor dispărea înapoi în viitor.
Mos Espa e stația finală a safari-ului prin deșert: după vreo jumătate de oră de pauză, caravana mașinilor de teren se pune în mișcare spre șoseaua care se vede în zare, întorcîndu-se la autocar pe autostrada Nefta-Tozeur. La coborîrea din 4×4, cheta pasagerilor, zece dinari de fiecare, provoacă nesfîrșite mulțumiri și un zîmbet larg șoferului fericit că, numai din bacșiș, el și ai lui or să trăiască liniștit vreo săptămînă.
Ultima oprire a excursiei de două zile în Sahara (mă rog, penultima, dacă o contorizăm și pe cea de debarcare în fața hotelului de unde te-au luat în dimineața zilei precedente) e programată în Kairouan, prima capitală a Maghrebului fondată în 668, loc de pelerinaj pentru musulmani la unul dintre cele patru orașe sfinte ale Islamului, după Mecca, Medina și Ierusalim. Aici ai șansa să vezi cea mai veche moschee din Africa, o pădure de columne cu arcade, dom și minaret, dintr-un unghi inedit: de pe acoperișul clădirii vecine, supermarket-ul de covoare locale pentru care mai e cunoscut Kairouanul.
Dacă te întrebai cumva pe unde e garajul covorului zburător, tocmai ai aflat răspunsul: în magazinul de la parterul tapetat cu textile, unde tunisianul bun de gură îi suflă ghidului român detaliile unei prezentări ca la carte. De marketing. Omul desfășoară răbdător în fața grupului de potențiali clienți zeci de covoare din lînă cu noduri împletite manual, și mai groase, și mai subțiri, decorate cu diverse motive orientale, florale, geometrice sau specifice (Mîna Fatimei, broșa femeilor berbere). Cînd ajunge la kilim-urile la mare modă în Europa, cică, parcă le-ai mai văzut pe undeva: a, da, arată fix ca preșurile și scoarțele bunicii de la țară. Dacă-ți dorești neapărat ceva, vreo cuvertură sau carpetă cu Răpirea din serai, tot ce trebuie să faci e să te tocmești cu vînzătorul: după ce v-ați înțeles la preț, nu trebuie s-o cari în spinare pînă la cala avionului. La întoarcerea din Tunisia, te va aștepta acasă, livrată deja de curier.
(articol publicat în Cațavencii nr. 16/453 din 22 aprilie 2020 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment