Sînt de luni seară în Malta și, dintre toate spațiile de cazare din St. Julian‘s, orașul-cartier lipit de Sliema și de celelalte conglomerații urbane care formează zona metropolitană a capitalei Valletta, am avut marea neinspirație să-mi cumpăr un pat tocmai la PV…
Locul: …un hostel vecin cu un Burger King, care, deși se află într-o zonă de blocuri moderne multietajate, plină de turiști (dacă o iei la vale pe stradă, în cîteva sute de metri, dai de Mediterana), are un aspect cam prăpădit. Clădirea obosită strigă din toți pereții cu var sărit și din toate instalațiile sanitare defecte RENOVARE!, mesaj de fix aceeași natură ca și cel lăsat de vreun deget mijlociu pe praful mașinilor murdare – SPALĂ-MĂ!.
Prețurile: Patul 2 din camera 4 de la primul etaj m-a costat 15 euro, plus 50 de cenți taxa de mediu, cică. N-am primit nici un fel de chitanță, deci putea fi foarte bine și taxa pentru fondul săptămînal de bere al oamenilor din staff.
Oamenii: Cu care am avut marea onoare să fiu coleg de cameră în dormitorul mixt de cinci paturi unde m-au repartizat (nu pentru că m-aș fi angajat temporar aici, ci pentru că ei, cei deja cazați de cîteva săptămîni, se transformaseră în angajați – reducînd din costuri, managementul își mai face treaba și cu turiști voluntari care acceptă să muncească doar pe casă și masă): cele două tinere planturoase din recepție, venite tocmai din Brazilia (Jessica, una dintre ele, stă în Malta pînă la sfîrșitul lunii, apoi zboară în Mexic – e prea rece pentru ea în Europa, mi s-a confesat) și Maria din Columbia, fetișcana mutată de patru ani la Madrid, care tocmai ce terminase programul de cleaning. Întrebate ce înseamnă inițialele PV din numele hostelului, nici una dintre ele n-a știut să-mi răspundă. Cel mai probabil vine de la Poor Value, pentru că…
Dotările: …deși se laudă cu rating 8,3 pe booking.com, afișat cu mîndrie pe avizierul din recepție, nota asta e cam de mult old news, dac-o fi fost vreodată reală. Doar apă rece la duș (încălzirea cu panouri solare nu face față, mi-a explicat Jessica), uși care nu se închid decît parțial, toate chiuvetele din cele trei băi de pe palierul pe care am stat – dezafectate, net nefuncțional, bec lipsă la veioza de lîngă pat, pernă tare… și aș putea continua, în același registru defecțional. Deși personalul responsabil cu curățenia își dă silința (i-am văzut/auzit în exercițiul funcțiunii), impresia generală a igienizării nu depășește nivelul slin cu luciu. Oricît ai curăța o clădire veche, neupgradată încă la secolul XXI, tot e ca și cum n-ai fi făcut-o.
Ambianța: Bine că avea căldură, una de-aia umedă, lipicioasă, de insulă tropicală, care te obligă să stai cu geamul deschis, noaptea, și la mijlocul lui octombrie. Ca să asculți cît mai fidel muzica și hărmălaia bețivanilor din barurile străzii (la un moment dat – pe la 3 AM, cred –, niște italieni în supradoză de bere au căzut brusc în regnul animal, după ce unul dintre ei a avut ideea unui concurs de făcut ca urangutanul), de cum se lasă seara pînă aproape în zori, cînd își încep activitatea gunoierii și livratorii de marfă la magazine. Noroc c-am avut și neinspirația să rezerv două nopți, deși nu obișnuiesc să stau mai mult de-o zi într-un singur loc, altfel nu cred că mă enervam suficient de tare ca să scriu textul ăsta.
PV Hostel candidează la titlul de Cel mai prost hostel în care am stat vreodată, în compania selectă a celor din Marrakesh, Rabat și Istanbul. Măcar alea erau ieftine: la raportul preț-calitate, PV Hostel se clasează detașat pe ultimul loc.
P.S. De aseară, dorm la Hostel Malti. Primele impresii sînt ceva mai bune. Revin.
(articol publicat de catavencii.ro, 13 octombrie 2022)
1 Trackback / Pingback