Săptămîna asta avem plăcerea de a găzdui la rubrica de spații de cazare, în regim de cvasi-reciprocitate, Cabana Pastorală din Rarău, ocazie cu care dezmințim și zvonurile răutăcioase de pe Net care o dau moartă. Nu, n-a murit, e bine-mersi în viață și îl are cabanier tot pe Marius, pardon, Mao, așa cum îl știe toată lumea.
Adresa: Muntele Rarău, județul Suceava. Mai exact, cîteva zeci de metri în aval de Stația Meteo, vizavi de Pietrele Doamnei. Altitudine 1.550 m.
Căi de acces: Din masivul-frate Giumalău, de la cabana omonimă, pe cărarea care urcă creasta pînă pe Vîrful Giumalău (1.857 m), apoi coboară prin jnepeniș Polița Caprelor spre Șaua Fundul Colbului (bandă roșie, 4-4,5 ore). Ultima porțiune a traseului e comună, pînă la vreun kilometru de cabană, cu DJ 175A, TransRarău, drumul relativ recent asfaltat pe care ajung la Pietrele Doamnei, dinspre Cîmpulung Moldovenesc sau Vatra Dornei, toți autoturiștii de duminică.
Dotări: Camera în care am fost chiriași pentru o noapte, acum aproape două luni, e ticsită cu mobilier: un pat dublu, două paturi single, o canapea extensibilă, o masă, două băncuțe cu spătar (plus o sobă de teracotă și un frigider, care, vara, respectiv, iarna, pot fi trecute la mobilier). De fapt, pentru că intrarea în dormitorul-sufragerie se face printr-un hol și o bucătărioară dotată corespunzător, cu sobă cu plită și ustensile specializate, corect ar fi să spunem că e un apartament de o cameră, cu baia pe palier, vreo cîțiva metri mai încolo. Afară, la țeava de aducție a unui izvor, în locul unde pot fi și dușurile, atunci cînd plouă.
Prețuri: 25 de lei/om. Ăsta-i prețul standard al zonei, nu-i cazul să mai negociați.
Ambianță: Mao e un personaj de poveste (pe blogurile munțomănești sau forumurile site-urilor de profil): cabanier old-school, adevărat om de munte, locuiește permanent la Pastorală; dacă-l inviți la o palincă, nu te refuză niciodată și pornește a scoate din tolbă non-stop o mulțime de anecdote montane (n-am spațiu să vă zic nici măcar una, din păcate). La plecare mi-a arătat un Caiet de impresii, sugestii, înjurături pentru Mao. Deschis în august 2001, de care e foarte mîndru că, acum vreo 12 ani, a fost menționat și în fosta noastră revistă, defuncta Academia Cațavencu. Dar vedeta cabanei nu e, așa cum ați putea crede citind pînă aici, Mao, ci Alina. Care vine aproape în fiecare seară la cabană și ar fi, cică, foarte prietenoasă cu toții clienții care-i dau de mîncare. Nu vă gîndiți la prostii: Alina e o vulpe.
(articol publicat în Cațavencii nr. 28/208 din 15 iulie 2015)
Be the first to comment