În dimineața check-out-ului din Paxx Hostel Istanbul, o ploaie sîcîitoare m-a determinat să caut pe net cea mai apropiată cazare. Care s-a nimerit să fie doar două minute și vreo sută de metri mai încolo: dreapta, 50 de metri pe Bostanbași Caddesi, stînga, 50 de metri pe Bogazkesen Caddesi, și, la numărul 96, voila, iată-mă în Neverland.
Locul: Intrat într-un fel de cafenea hipsterească decorată cam eterogen (idiograme japoneze, pe jaluzele, zei și mumii egiptene, pe un întreg perete, graffiti-uri activist-revoluționare, în casa scării și pe holuri), am realizat repede că după Paxx, meschin și mizerabil, cam picasem din lac în puț: în camera 10 de la etajul 3, patru paturi suprapuse și șase locker-e din tablă sînt tot mobilierul, iar cearșafurile și păturile au o culoare ușor nesănătoasă (o să vrei măcar perna s-o înfeți într-un tricou curat). Ce-s alea masă, scaune, cuier, veioză? Mofturi. Wi-Fi-ul nu bate pînă la laptop, iar singura priză ascunsă după un pat e dovada că minuscula cameră în care m-am cazat a fost într-o viață anterioară debara.
Prețurile: 25 de lire turcești, mic dejun inclus (brînză, măsline, salate de legume/fructe, ceai). Cash, pentru că…
Oamenii: …recepționerul Ozi (Ozzy?) a refuzat plata cu cardul, dar a acceptat promisiunea mea că, imediat ce stă ploaia, voi pleca în căutarea unui bancomat. Vecinul de dedesubt, un zdrahon din Ankara care provoca mici cutremure patului, la fiecare mișcare, a dormit doar un pic, seara, și mai mult dimineața, după ce s-a întors de la muncă (bodyguard într-un club de noapte, după cum mi-a explicat într-o engleză ajutată substanțial de mîini). Franțuzoaica care vorbea la telefon în camera de alături poate fi trecută și ea la colegi de cameră, deși nu ne-am văzut la față: se auzea prin peretele ca din hîrtie ca și cum ar fi fost chiar lîngă mine.
Ambianța: Ieftin și minimalist, Neverland e recomandat doar călătorilor disperați sau fără mari pretenții. Dormitoarele de la etaj cu buda și dușul pe hol, în încăperi diferite, recreează senzația de cămin studențesc din Regie, circa anii ‘90, întărită întrucîtva și de atmosfera relaxată – muzică franțuzească, decor oriental, backpacker-i simpatici – de la parter, din cafeneaua-bucătărie-lounge-recepție-magazie (într-un colț, lîngă biciclete, îți poți lăsa rucsacul o vreme, pînă în check-in sau după check-out).
(articol publicat în Cațavencii nr. 50/333 din 20 decembrie 2017)
Be the first to comment