Dacă din centrul țării pui pe busolă Nord-Est și o iei hotărît în direcția asta, la un moment dat poți să ajungi (și) la Gura Humorului. Aici, la Hotelul Club Bucovina, s-au adunat, la sfîrșit de septembrie, fără busolă, dar cu GPS, mai mulți oameni de turism din zonă și nu numai invitați la Gala Turismului „Descoperă Nord-Est”, evenimentul combinat organizat de ADR Nord-Est: o primă zi de conferințe (prezentări, seminarii și dezbateri pe teme foarte actuale – legea OMD-urilor, situația forței de muncă în sector, promovare turistică, incoming), mixată cu o mini-expoziție cu degustare de produse culinare tradiționale și o festivitate de premiere a profesioniștilor cu rezultate remarcabile în turismul local, plus două zile de infotrip regional. Adică, în termeni didactici, pentru toți participanții care au vrut să învețe ceva din această experiență, o zi de teorie și două de practică, cu excursii județene de documentare în teren, una în Suceava, cealaltă în Neamț.
Cine trece prin Cîmpulung Moldovenesc și are timp să se oprească măcar pentru o oră aici e invitat cu pîine și sare s-o petreacă în Muzeul Arta Lemnului. Unic în țară, fondat în 1936, cam în aceeași perioadă în care se deschidea, la București, Muzeul Satului, acest lăcaș cultural este dedicat materialului care a jucat de-a lungul istoriei un rol foarte important în viața bucovineanului: în sălile dispuse pe două niveluri, parter și etaj, ești pasagerul călătoriei lemnului de la sămînță la unealtă sau podoabă. Scule, roți, obiecte casnice, instrumente muzicale, dulapuri, bîrne, uși, toate poartă în ele amprenta timpului. Mai ales piesa cea mai valoroasă a colecției, carul pentru transportul butoaielor de vin vechi de peste patru sute de ani, lîngă care, în demonstrația de sculptură cu maiul și dăltițele a unui meșter local, ești martorul descoperirii în lemn a modelelor tradiționale de pe blazonul și icoanele bucovinene.
Excursionistul pasionat de ieșiri în natură poate lua drumul TransRarăului, șoseaua care urcă în serpentine pînă la platforma de belvedere spre Pietrele Doamnei, via pîrtia de schi Rarău. Coborît pe partea cealaltă a muntelui, spre Pojorîta, va face cu siguranță o oprire și în Valea Putnei. Mai întîi, la cea mai veche păstrăvărie din țară, înființată acum mai bine de un secol, la sugestia suveranului de atunci al României, apoi, cîteva sute de pași mai încolo, la un obiectiv economic mult mai tînăr: fabrica de procesare a păstrăvului construită acum cîțiva ani cu fonduri europene care trimite păstrăvul local în excursie doar dus spre mesele românilor și străinilor; cea mai apreciată dintre rețete este cea inventată, prin anii ‘50, de un localnic – „păstrăvul la cobză”, afumat în cetină de brad. De gustat vei degusta din toate mostrele gazdelor, dar acestea vor fi doar aperitivele prînzului bucovinean complet care așteaptă să fie servit în Ciocănești, nu departe de locul unde plutele o luau la vale pe Bistrița Aurie, la Coliba Plutașilor, pensiunea certificată destinație ecoturistică de Țara Dornelor, amenajată și decorată cu mult bun-gust. Nu numai în camerele de la etaj, ci și pe masa plină cu bunătățuri tradiționale, de la pastramă, brînzeturi și răcitură de Ciocănești la ciorbă cu barabule și afumătură sau zacuscă de hribi. O masă atît de copioasă trebuie plimbată, cu căruța, și, uite-așa, la pasul calului, îți trec prin față, una după alta, casele încondeiate ale satului-muzeu în aer liber, cu brîuri colorate în motivele împrumutate de pe costumele populare ale Muzeului de Etnografie sau de pe ouăle de Paște ale Muzeului Național al Ouălor Împistrite din centru. Un turist cu ochii la ceas, atent la program, ar ajunge mai devreme în Prisaca Dornei, La Saivan, ca să poată vedea împrejurimile pensiunii rustice cocoțate pe o coastă de deal – nu ca noi, pe întuneric. A fost bine chiar și așa: afinata, sarmalele și cîntecul popular al unor rapsozi locali s-au asortat la fix cu focul de tabără din curte.
Ziua de Neamț a început în capitala județului, Piatra Neamț. Mai exact, peste apă de oraș, pe malul lacului de acumulare alimentat de Bistrița, în zona La Caiace – Sweet & Sour, un loc foarte apreciat nu numai de lebedele și rațele sălbatice stabilite în număr mare aici, dar și de localnicii sau vizitatorii care vor o pauză verde în viața citadină. Cît ai fi de sătul de peisajul urban, n-ai cum însă să nu vizitezi și centrul istoric al orașului, Curtea Domnească, turnul și biserica vechi de peste cinci sute de ani, sau Muzeul Cucuteni și Muzeul de Etnografie, mai ales că, în grădina Muzeului de Artă vecin, se întîmplă deja un spectacol folcloric tematic, gen Ziua Recoltei, un fel de Oktoberfest nemțesc, pardon, de Neamț. Amatorul de ieșiri în natură de ieri se va bucura și azi de promenadă prin Parcul Natural Vînători, destinație ecoturistică certificată de Asociația de Ecoturism din România, botezat și Ținutul Zimbrilor, pentru că, de vreo zece ani, se aclimatizează aici zimbri aduși din alte părți pentru a fi lăsați apoi în semi-libertate în țarcul de 180 de hectare ai parcului. Dacă n-ai noroc să vină nici unul la ieslea sau adăpătoarea complexului, poți să vezi vreo cîțiva, cîteva sute de metri mai încolo, peste gard, la grădina zoologică. Vizita pe înserat la Cetatea Neamț are avantajul că, după lecția de istorie predată de ghid și jucată în zgomot de săbii de străjeri, de pe zidurile ei, ai o panoramă completă a luminilor orașului. Una din luminițele din vale vine dinspre locul cinei, servită acasă la un entuziast culinar obsedat de calitate, care încearcă să păstreze în rețetele sale locale autenticul și în gust – din Bucătăria Zimbrului a maestrului bucătar Ciprian, care pune mare pasiune în bucatele sale, sînt de neratat cîrnații moldovenești pe grătar și plăcintele poale-n brîu.
Infotrip-ul în Suceava și Neamț s-a vrut, practic, și o propunere de petrecere a unui week-end altfel, în locuri cunoscute mai mult pentru turismul ecumenic, pelerinajul la mănăstirile zonei, de la Voroneț la Agapia. Un exemplu de program turistic diferit, o invitație de descoperire a unor destinații alternative naturale, culturale sau culinare, inedite, pentru turistul străin, și recuperatoare de istorie și amintiri din copilăria la bunici, de întoarcere la tradiții, pentru cel român.
1 Trackback / Pingback