Era aproape miezul nopții și orbecăiam prin centrul Bristolului, cu GPS-ul în mînă, căutînd febril YHA (Youth Hostels Association). La adresa Narrow Quay, 14, era un pub, nu un hostel; nedumerit, m-am învîrtit ceva prin fața lui pînă să realizez că fix în cîrciuma aia era cazarea mea pentru următoarele nopți.
Locul: N-am realizat din prima pentru că pe clădirea impresionantă, construită în cel mai pur stil britanic, pe marginea canalului, vizavi de puntea metalică spre Roată, muzeul At-Bristol și Aquarium, scria mare The Grain House (fosta Bursă de grîu a orașului?) și, pe geamuri, Cafe/Bar. Nedumerirea a continuat și în interior: dacă din afară zici că-i cafenea, dinăuntru pare cămin studențesc. De Marină, holurile etajelor fiind compartimentate ca sasurile de submarin, iar ușile dotate cu geam tip hublou.
Prețurile: Patul 2 al camerei 207, care, pe lîngă veioză și conector USB (nefuncțional) mai are un accesoriu rar (chiuvetă), m-a costat 30 de lire pentru două nopți. Alte prețuri: 3 lire/lacăt și 4 lire/adaptor de priză, dacă n-ai timp să aștepți pînă ți le iei dintr-un Poundland cu o liră. În cafeteria de la etajul-balcon spre zona recepției, breakfast-ul e 6,25 lire, o porție de nachos – 5,25 lire, o pizza mică – 7,50 lire, iar cea mai ieftină sticlă de vin – zece lire. Dacă transformi lirele în lei, te îngrozești și rămîi flămînd.
Oamenii: Cînd am intrat în cameră, toată lumea dormea, așa că n-am aprins lumina și am încercat să fac cît mai puțin zgomot posibil (arcul foarte puternic al ușii n-a ținut cont de asta: a trîntit-o de-am trezit, cred, tot palierul). Dimineață, pe la 10, singurii locatari rămași erau vecinul din patul 4, un pakistanez din Southampton, lucrător de ceva IT în Bristol, care intenționa să vină în România (i-am recomandat Brașovul) și Jerôme din Fontainbleu, cu care, a doua zi, aveam traseu comun: pleca și el spre Cardiff, la un prieten.
Ambianța: Cam rece, departe de atmosfera amicală de prin alte părți, recepționerii făcîndu-și treaba sec, ca la un job ca oricare altul. S-a mai încălzit nițel în momentul în care am găsit un sutien pe jos, în fața ușii camerei 205. Să fi fost semn că fetele want to have fun? Plin de speranță, am bătut la ușă și m-am răcorit instantaneu: o blondă năucă și-a recuperat obiectul și mi-a mulțumit sec – îl pierduse pe drumul de întoarcere de la duș.
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/339 din 31 ianuarie 2018)
Be the first to comment