Faptele: Concomitent cu infotrip-ul organizat de ministerele Turismului și Afacerilor Externe la Timișoara, despre care tot povestesc la rubrica asta de două săptămîni, s-a derulat încă unul similar, la Iași, pentru alți șapte jurnaliști străini (un finlandez, un danez, o suedeză, o franțuzoaică și trei bulgari).
Vizita ieșeană a pornit cu stîngul de la bun început: imediat după masa de prînz la Caru’ cu bere, grupul de Timișoara a plecat spre aeroport și a decolat în jurul orei 18, iar cel de Iași a fost abandonat să hălăduiască prin București cîteva ore, pînă la avionul care a ajuns la Iași la miezul nopții. A doua zi dimineață, spre stupoarea jurnaliștilor, nu s-au întîlnit cu oficialități ieșene și reprezentanți ai societății civile, pentru discuții despre preluarea președinției Consiliului UE de la anul (așa cum li se promisese în invitația primită de la ambasada României). Întrebat, reprezentantul local al Ministerului Turismului le-a răspuns sec: Not in the program.
Atitudinea de non-comunicare a continuat pe tot parcursul zilei, ghida purtîndu-se cu ei cum s-ar fi purtat cu niște copii: le-a spus chestii neinteresante, le-a pus întrebări stupide, le-a arătat totul pe fugă – No time for cigarette, no time for toilet. În drum spre Cotnari, jurnaliștii au propus să se oprească într-un sat ca să stea puțin de vorbă cu sătenii, dar au fost refuzați cu același refren: No time. La cramă au ajuns după programul de lucru, toate instalațiile erau oprite, n-au văzut podgoria (oenoloaga care i-a însoțit, foarte grăbită să plece acasă, a zis că nu mai există vii acolo?!), au mîncat singuri la o masă imensă, într-o sală pustie. S-au întors la București dezamăgiți, după o zi în Iași în care n-au vorbit cu nimeni interesant și n-au realizat nimic din ceea ce-și propuseseră.
Toate astea le-am aflat cînd grupurile revenite în București s-au reîntîlnit pe holurile Palatului Parlamentului: așteptînd începerea vizitei acolo, i-am auzit povestind colegilor plecați la Timișoara experiența neplăcută de la Iași. Din relatările lor, senzația generală a fost de excursie de presă în Coreea de Nord, la care ești dus să vezi doar ce vor ei să vezi.
Literele: Cîteva zile mai tîrziu, una dintre participantele la infotrip-ul ieșean, franțuzoaica de origine română Irène Costelian, corespondentă Libération în România, a creat un grup de Facebook, Worst Press Trip in History, în care i-a adăugat pe toți ceilalți, și a publicat un articol despre infotrip în Vice, care a făcut valuri nu numai în bula turistică a online-ului.
Vorbele: Ministerul dă vina pe agenția de turism organizatoare, agenția – pe bugetele meschine ale ministerului, dar efectele rămîn: o impresie foarte proastă și niște materiale de presă – dacă vor exista –, în cel mai bun caz, neutre. Chiar dacă, ulterior, cîțiva ieșeni, inclusiv primarul, și-au exprimat regretul pentru eșecul infotrip-ului (de care n-au știut) și dorința de a-i reinvita în oraș, oamenii nu mai vor să audă de România.
Concluzia: Acest infotrip ratat este exemplul perfect de cum merg lucrurile în România cînd sînt lăsate la mîna birocrației. Unii au fost mai deranjați de articol decît de faptul că lucrurile au mers rău – sînt cei care spun că nu înțeleg de ce România are o imagine externă proastă, dar nu vor să audă adevărul.
Organizate în ultimul moment, cu un program supraîncărcat care nu poate fi respectat din diverse motive obiective, de către (cu puține excepții) angajați posesori de engleză precară, pentru care însoțirea jurnaliștilor străini e o corvoadă, excursiile de presă în stil „Merge și așa!” nu numai că nu ne ajută, dar se pot transforma într-un mare deserviciu de imagine. Dacă intenționează să le continue, ar trebui ca Ministerul Turismului să învețe din aceste greșeli și să le pregătească cu atenție, din timp, cu cei mai buni oameni pe care îi are.
P.S. Portughezul de la Volta Ao Mundo mi-a povestit că a acceptat invitația la insistențele românului de la ambasadă, care i-a cerut, încă din iunie, copie după pașaport, pentru un infotrip în septembrie. Cînd, neprimind nici un mesaj de la organizatori, neștiind dacă n-a fost cumva anulat, a sunat el și a aflat că se face, dar s-a amînat pentru octombrie: să stea liniștit, va fi anunțat. Cu două zile înainte de plecare, tot nu știa datele zborului spre București.
(articol publicat în Cațavencii nr. 44/379 din 7 noiembrie 2018 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment