Breaking news: Andreea Esca și-a făcut centru cultural. La Porumbacu de Sus, în fosta gospodărie a bunicilor, cunoscută acum, nu numai în sat, ca A lu’ Escana. Săptămîna trecută, la momentul vizitei noastre, acasă era doar soțul ei, Alexandre Eram.
O să vă rog să ne spuneți cum v-a venit ideea de a construi acest loc special.
Sîntem în Porumbacu de Sus de mulți ani. Nevastă-mea este de aici, adică bunicii ei, și noi am avut o casă dintotdeauna în Porumbacu de Sus. Ne-am apropiat și de Viscri, de Caroline (Caroline Fernolend, vicepreședintele fundației Mihai Eminescu Trust), care ne-a ajutat foarte mult să încercăm să conservăm ce ne-au lăsat alții. Adică să renovăm casele, să păstrăm țigla, o culoare specială din zonă. Și încet-încet asta a devenit ca un fel de pasiune: am tot deschis casă după casă și la un moment dat ne-am gîndit că trebuie să facem și altceva, poate, pentru comunitate. Și ne-a venit ideea aceasta de hub cultural într-un sa0t românesc, ne-am gîndit că e foarte important să reînviem satele românești.
Ideea a fost a Andreei sau a fost o decizie de familie?
Da, împreună. Nouă ne-a plăcut de la bun început să facem altfel de chestii. Eu am partea aceasta – bine, pentru că părinții mei, amîndoi, au făcut școala de Arte Frumoase la Paris – și atunci am avut tot timpul asta, să păstrăm tradiție, cultură.
Cînd ați început acest proiect, în forma asta, de spațiu public?
Asta are cîteva luni, am deschis în iulie. Am tot încercat să avem evenimente: am avut și pe domnul Tomescu, și pe doamna Alexandra Silocea, și un grup de jazz, film, piese de teatru și am văzut că prinde foarte bine, că avem public pentru astfel de evenimente și ne bucurăm foarte mult.
Spații de cazare aveți?
Avem 11 case în sat, sînt vreo 50 de locuri de cazare. Avem posibilitate în sat de 100 de locuri de cazare și organizăm și foarte multe teambuilding-uri și seminarii.
Aici, în Porumbacu de Sus, s-a dezvoltat în ultima vreme un fel de turism influențat de peisajul natural…
Mereu natura ne ajută imens de mult. Avem natură, avem Munții Făgăraș, rîul care trece și a rămas încă sălbatic. Oamenilor le place să vină în natură, văd și tot felul de animale care sînt încă în zonă. De aceea am încercat să recreăm și aici o atmosferă. Ați văzut că avem foarte multe flori.
Cum privesc localnicii deschiderea unui asemenea spațiu? Ce relație aveți cu ei?
Foarte bună. Foarte mulți localnici lucrează în locul acesta, au lucrat înainte pentru construcție. Asta vrem: să participe. Este un proiect și pentru comunitate. Tot timpul cînd există un spectacol, sînt niște locuri pentru comunitatea locală, care vine și asistă. Am avut un concert cu Alexandra Silocea, care a venit din Austria, și o femeie din sat, foarte bătrînă, 80 de ani, a venit la sfîrșit la mine și mi-a spus: „E prima oară în viața mea că asist la un concert de pian”. Atunci m-am bucurat foarte mult. E foarte important să reînviem satul.
Am văzut că aveți un colț și pentru copii, pentru citit. Încurajați partea asta de educație.
Avem un loc pentru citit. Și din sat vin copii să citească. Am avut chiar săptămîna trecută o doamnă care vine și am adunat 40-50 de copii pentru citit. Credem că e foarte important să dezvoltăm toate punctele acestea, și teatru, și film, și citit. Într-un loc așa, vă vine să citiți.
Cînd ne-ați primit, ne-ați spus o chestie foarte interesantă: ați observat că la un moment dat un sătean a vrut să dărîme o casă foarte veche și să facă din ea lemn de foc și i-ați spus: „Nu fă chestia asta. Trebuie neapărat să o recuperăm și să o refacem”.
Noi avem casă aici dintotdeauna, o casă de familie. Într-o dimineață, l-am văzut pe băiatul acesta care dărîma casa și l-am întrebat ce face „Pregătesc lemn pentru iarna aceasta”. Casele de lemn (chiar avem una în spate) sînt din 1850. Pînă atunci se făcea casă de lemn. După, oamenii s-au apucat să facă casă de cărămidă. Și atunci am spus că e păcat, trebuie să prezervăm o casă așa veche. Și de acolo a venit o pasiune și, într-adevăr, am tot cumpărat casele de lemn, să le salvăm, într-un fel.
Care e reacția vizitatorilor, a oamenilor care ajung aici la dumneavoastră?
Sînt superîncîntați. Avem și foarte mulți români care au plecat în străinătate și se întorc. Vin cu copiii, care sînt italieni, și redescoperă o cultură, o tradiție care e foarte importantă. Dar nu vrem să fim blocați în trecut. Adică vrem să încercăm să aducem cultura și tradiția în actualitate.
Turiști străini ajung aici?
Da, da, sînt foarte mulți. Au venit și din America, și din Franța, și din Italia, din Germania. Și în vara asta am avut străini, adică oameni de peste tot. Și din Constanța, Craiova, Cluj. Vin foarte mulți din Cluj. Cînd avem un spectacol, Clujul nu este așa departe – fac două ore, o oră jumate cu mașina. Avem foarte mulți oameni din Cluj, din Sibiu.
În turism e vorba despre o poveste și această poveste are mai multe fațete: și cultură, și tradiție, și gastronomie. Ce planuri aveți din punctul ăsta de vedere pentru viitorii turiști care vă vor călca pragul?
Noi avem deja o cafenea și ne bucurăm pentru că lucrăm deja cu o doamnă care are un laborator aici, lîngă noi, în Avrig, și în fiecare dimineață ne pregătește doar prăjituri locale. Adică de tradiție, cum este tarta cu mere, pandișpanul. Ne bucurăm foarte mult, pentru că tot timpul oamenii apreciază mîncarea locală. Avem și socată, bineînțeles. Și pentru străini este important să descopere ce mîncăm aici. Bineînțeles că atunci cînd avem spectacol, încercăm să aducem oameni care ne gătesc și lucruri din zonă, tradițional, gulaș sau sarmale. Și, da, partea asta de gastronomie este și asta foarte importantă.
Un mesaj pentru cei care ne urmăresc și poate se gîndesc să vină aici?
Păi, să veniți aici. Sezonul turistic se cam termină acum și o să menținem spectacole doar în weekend. Anul viitor o să avem un program cultural fantastic, deci, dacă vreți, urmăriți-ne pe A lu’ Escana, pentru orice piesă de teatru sau film. Vă așteptăm.
(articol publicat în Cațavencii nr. 40/783 din 7 octombrie 2026 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment