Timp de aproape o lună, minus perioadele on-off de excursie prin UK, cît am fost cetățean de Macclesfield, am avut ocazia să testez cîteva dintre multele baruri ale orășelului despre care se spune că ar fi localitatea britanică cu cele mai multe cîrciumi pe cap de locuitor; habar n-am dacă-i doar un mit local sau nu, dar, la felul cum stă situația în teren (pe fiecare străduță din centru, după două-trei magazine, răsare ușa unui pub), n-ar fi mare mirare să fie adevărat.
Cel mai cunoscut dintre baruri, cel în care se și organizează, în week-end, concerte rock, în general ale tribute-band-urilor compuse din old boys, fani ai clasicilor Maiden, Sabbath, AC/DC, e Nags Head, poziționat strategic, peste drum de gară. Nu zic neapărat strategic pentru că navetiștii ar intra, la una mică, după ce se întorc de la muncă, cum se întîmplă pe la noi, dar, orișicît, parcă altceva e ca un turist care coboară din tren aici să fie întîmpinat de terasa unui pub, nu de coșul fabricii de fum.
În seara aia de vineri în care amicul Eusebiu, în calitate de gazdă, m-a scos în oraș, la o bere, în Nags Head era o atmosferă foarte domestică, de casă de microbiști care urmăresc la televizor meciul de calificare a naționalei la Euro 2016. Cînd am intrat pe ușă, era deja 1-0 pentru Anglia, așa că telespectatorii, majoritatea pensionari, își consumau liniștiți berea, cu ochii în ecran, fără să comenteze prea mult. Cît am băut-o și noi pe-a noastră (o Trooper la draft, berea specială a lui Bruce Dickinson: dozatorul are etichetă cu scheletul Eddie, mascota lui Iron Maiden), în tribuna din Nags Head – care, ca orice cîrciumă care se respectă, are și zone pentru alte sporturi, biliard și darts –, nu s-a întîmplat nimic deosebit: nici Anglia n-a marcat, nici vreun tac sau vreo săgeată trimisă à la Robin Hood n-a invadat terenul de joc.
The Nags, cum e cunoscut în oraș, nu e exclusiv sediul comunității locale de microbiști sau de rockeri: mai sînt și niște bikeri care au cartierul general aici. Chiar dacă ei sînt absenți, e suficient să intri în buda-garaj a barului (pereții, de la pisoare în sus, sînt tapetați cu poze înrămate de motoare), ca să înțelegi că atmosfera liniștită din seara aia a fost o excepție. Nu vreau să mă gîndesc ce e în Nags Head cînd Anglia pierde la fotbal, se anulează vreun concert în Macc și se mărește prețul la benzină.
(articol publicat în Cațavencii nr. 48/228 din 2 decembrie 2015)
Be the first to comment