Pe la sfîrșitul lunii mai, asociația de promovare Visit Harghita a organizat pentru jurnaliștii din FIJET, șapte români și doi invitați străini (colegul croat și colega slovenă), un press trip județean de cinci zile. O călătorie de documentare turistică foarte variată prin Ținutul Secuiesc, în care ne-au fost prezentate diversele aspecte istorice, economice și culturale ale vieții localnicilor.
Comunitate. După un prînz tradițional întîrziat (de microbuzul plecat din București și oprit în trafic vreo două ore pe la Predeal), gulaș, varianta supă, și papricaș, la restaurantul Gambrinus din Miercurea Ciuc, am fost primiți ca oaspeți în casa memorială armenească din Frumoasa. O expoziție interesantă de obiecte și fotografii ale unei comunități care, în prezent, după risipirea membrilor ei prin țară și prin lume, mai numără local doar cîteva familii.
Natură. Pauza de poze în Pasul Ghimeș, unde norii se întîlnesc cu aburii ridicați din șoseaua încinsă de soare după ploaie, s-a terminat coborînd serpentinele spre Lunca de Sus. Și a continuat la Ski Gyimes, complexul turistic cunoscut pentru bobul pe șine instalat pe o coastă de deal (160 de metri de diferență de nivel și 1.300 de metri de cădere liberă, frînată individual doar de frica vitezei prea mari), unde gravitația provoacă adrenalină, iar priveliștea o stare bucolică. A doua zi, tabloul impresionist al peisajului s-a completat în Valea Rece, la plimbarea cu căruța trasă de cal spre Cascada Jávárdi, o cădere furioasă de ape de la cîțiva metri înălțime, lîngă care drumețul își recapătă energia la focul de tabără cu afinată și slănină afumată la țepușă.
Dezvoltare locală. Vizita la moderna făbricuță de procesare a laptelui din Lunca de Jos, care vinde produse ecologice fără conservanți artificiali, realizate prin rețeta veche, în saramură, ne-a arătat că există și aici investiții cu fonduri europene. Degustarea de brînzeturi sub marca Gyimesi Tej, Lapte de Ghimeș, la care am fost invitați în finalul turului, poate fi reluată de orice trecător prin zonă, după ieșirea din magazinul de la poartă (lapte – 6 lei/litrul, brînzeturi maturate – de la 45 de lei/kilogramul).
Credință. După dezmățul culinar de pînă atunci, ne-am rugat de iertarea păcatelor poftelor noastre la bazilica mănăstirii franciscane din Șumuleu Ciuc, biserica în al cărei altar stă încă statuia din lemn a Fecioarei Maria, scăpată ca prin minune de focul tătarilor – locul pelerinajului de Rusalii al sutelor de mii de credincioși catolici, printre care și Papa Francisc, ultima dată în România, acum șase ani.
Tradiții. Cînd spui Corund, primul gînd te duce la ceramică. Și totuși, satul ăsta e mai mult decît atît: am petrecut o jumătate de zi în Corund fără să vedem oale și ulcele (decît din microbuz, pe tarabele din centru). Mai întîi, la minimuzeul aragonitului, o piatră semiprețioasă extrasă dintr-un deal din apropiere (cea mai valoroasă piesă e o casetă de bijuterii pentru Regina Maria; comuniștii au terminat exploatarea, folosind dinamită). Mai apoi, acasă la unul dintre puținii localnici care mai știu meșteșugul prelucrării iascăi, un material-minune cu diverse întrebuințări, de la șapcă și ștergător de ochelari la opritul sîngerării, cunoscut și folosit pînă și de Ötzi, străbunicul înghețat al omenirii. În final, atelierul de făcut cozonaci secuiești, la care, după un scurt istoric al acestui desert special, fiecare participant a fost invitat să-și gătească propriul colac. Adică, da: practic, atelierul de mîncat kürtos. Cel ce ne-a fost îndrumător local, Zoltán, un ghid cu mare experiență, ne-a explicat și de ce nu prea vorbesc localnicii românește: la școală, profesorii români n-au răbdare cu ei; nu au cu cine exersa conversațional; celor care nu prea ies din comunitate, femeilor și copiilor, le e rușine și teamă să nu greșească, vorbind stricat.
Istorie. În Odorheiu Secuiesc, din 1876, transmis de la o generație la alta, atelierul de fotografie Kováts, cel mai vechi studio foto cu lumină naturală, singurul din Europa încă funcțional, face poze alb-negru după metoda clasică și arată tuturor vizitatorilor interesați colecția de aparate de epocă și arhiva de 80.000 de negative pe sticlă sau celuloid.
Distracție și educație. Ceva mai încolo, la marginea orașului, un investitor cu viziune a creat acum cîțiva ani Mini Transilvania, parcul cu harta provinciei în machetele celor mai importante edificii ardelene – monumente, cetăți, biserici. Alături, peste gard, un alt parc de distracții, Insect Park, îi atrage pe copiii pasionați de gîngănii. Sau pe cei care vor să-și trateze arahnofobia.
Acestea au fost doar cîteva selecțiuni din programul turului de Harghita, fragmente de vacanță în Ținutul Secuiesc. Despre elementele de bază ale turismului local, cazarea și masa specifice regiunii, data viitoare.
(articol publicat în Cațavencii nr. 23/715 din 11 iunie 2025 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment