Pentru ultimul episod din sezonul 2 al serialului de hosteluri (season finale, cum ar veni), care ia vacanță pînă la toamnă, avem un hostel bucureștean nou-nouț, deschis acum vreo trei luni: The Map.
Locul: În circa zece minute de mers alert pe Cantemir de la Piața Unirii, la prima intersecție mare, faci stînga din bulevard, apoi dreapta pe prima stradă și, după un sediu al bătăușilor de la BGS, o să dai de o poartă metalică verde. Dacă n-ai ajuns în alea zece minute, înseamnă că te-ai rătăcit și ai nevoie de adresă: Bucur, 3A (scrie mare și pe gard). Odată intrat în curtea acoperită cu o mochetă la fel de verde ca și poarta, de zici că s-a vărsat toată vopseaua la ultima renovare, din cîțiva pași ești în fața scărilor de acces într-o vilă mare cu două niveluri. Eu am stat în dormitorul 3 de la etaj, vizavi de baia londoneză asociată, pictată într-o manieră naivă, de toaletă: pe faianță, între un autobuz roșu cu platformă și o cabină telefonică, un soldat din garda regală îți dă onorul în timp ce stai pe budă; mai există una desenată în același stil, dar cu motive pariziene, pe celălalt capăt al palierului. Spun asociată pentru că se asortează la fix cu draperiile cu Big Ben de la ușa balconului minuscul al camerei, care are spațiu doar cît să-ți dai bascheții afară la aerisit.
Prețurile: Harta are momentan doar aceste două destinații turistice: baia Londra și baia Paris. Poate de aici și prețul promoțional de doar 30 de lei/pat, care-l face unul dintre cele mai ieftine hosteluri românești.
Oamenii: În lobby, spațiul comun mare, aerisit – practic, o sufragerie cu canapele și televizor din care se intră într-o mică sală de (două) mese –, recepționerul Costin, un copil fain originar din Făgăraș, așteaptă clienți la biroul de sub scară. Vineri seară, ne găsise de clienți pe mine, pe George, un întreprinzător brăilean cu ascendență ardeleană venit prin București cu afaceri și pe Faruh, un suedez de origine iraniană din Stockholm.
Ambianța: Noi ăștia înșirați mai sus eram singurii locatari ai hostelului: celelalte camere erau goale, în așteptarea grupului de elevi gălățeni de a doua zi care urma să sosească în excursie la Capitală. După un scurt intermezzo muzical-alcoolic în Centrul Vechi (o întîlnire cu un prieten, în Harley; mai exact, nu în ci lîngă, la o masă de terasă aflată la intersecția sonoră dintre Harley și Metal Jack: cu o ureche ascultam Rammstein, cu cealaltă Metallica), am revenit la hostel însoțit de niște beri. Pe care le-am consumat împreună cu românii, la o discuție de Poiana lui Iocan, versiunea 2015, în timp ce Faruh consuma preocupat la televizor un film super cheesy.
(articol publicat în Cațavencii nr. 22/202 din 3 iunie 2015)
Be the first to comment