Săptămîna trecută am plecat de la Bîlea pe la ora 2 P.M.; acum e aproape 6 și, pe o ceață de vas cu aburi viscolită de un vînt care te scoate din bocanci, coborîm pe lîngă cornișa de zăpadă întărită din buza căldării glaciare Călțun spre refugiul “Toma Boerescu” (ctitorul centrului Salvamont Sibiu) și iezerul ținut căuș între palme de un zeu al muntelui.
Adresa: Pe malul lacului Călțun, la cinci minute de poteca de creastă. Altitudine 2.135 m.
Căi de acces: Bîlea Lac – Șaua Paltinu (bandă albastră) – vîrful Lăițel – lacul Călțun (bandă roșie); cca 4 ore.
Dotări: 14-18 locuri la prici. Masă, două băncuțe, tacîmuri, pet-uri pentru apă, mătură. Lipsesc din inventar doar scîndurile unui prici de la etaj (puse pe foc, probabil, de niște oameni ai peșterii).
Prețuri: Fără. Portofelul a rămas, oricum, în mașină.
Ambianță: După o cină subțire (sandvișuri, conserve încălzite la primus, supă), plonjăm rapid în sacii de dormit. Ușa se închide etanș, intrarea e protejată de parapete din pietre suprapuse, așa că semicilindrul metalic care ne e dormitor este bine izolat de vîntul turbat care bate continuu (conform salvamontiștilor de la Bîlea, Călțun e polul frigului din Făgăraș). La ceaiul de dimineață, ni se alătură un cuplu de capre negre care-și savurează micul dejun dincolo de lac. Sesiunea foto se încheie brusc: modelele au sărit din cadru. Le vom lua urma, urcînd spre Negoiu (2.535 m), la care vom ajunge abia săptămîna viitoare.
(articol publicat în Cațavencii nr. 28/55 din 18 iulie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment