Distrugeţi SNCF!
Dacă ţi-ai programat vacanţa asta excursii cu trenul prin Franţa, mai gîndeşte-te o dată. Şi poate pleci cu maşina. Plăteşti autostrada din 50 în 50 de km, dar măcar nu joci rolul figurantului în filmul prost produs de ceferiştii francezi de la SNCF, care poate concura cu mare succes pe piaţa de entertainment, la secţiunea “Aventuri neaşteptate, şocuri şi alte concursuri de împrejurări”.
Scena 1: Blocat în Grenoble
Să zicem că te duci joi după-amiază la gara din Grenoble, cu gînd să pleci a doua zi spre Portugalia. Tanti de la ghişeul deasupra căruia scrie English speaker nu prea excelează în engleză, dar ştie suficient cît să-ţi spună că desigur, nu-i o problemă să iei un tren de noapte de la Irun (prima staţie de după graniţa Franţa-Spania) pînă la Porto. Totul e să ajungi la Irun. Cu bicicleta, patinele, parapanta, cu ce vrei tu, dar nu cu trenul francez, care pe sfîrşit de săptămînă are toate locurile la TGV gata ocupate. Alte variante? Pe scurt, nu-s. Adică, nu s-a gîndit nimeni în SNCF să mai adauge nişte vagoane la locomotivă, să ia banii celor care se trezesc ceva mai tîrziu că vor să se plimbe de nebuni, în week-end, prin Franţa. Dacă n-ai o rudă sau un prieten în oraş, se cheamă că mai plăteşti încă trei nopţi de cazare. Şi vizitezi ce ţi-a mai rămas din el, pînă îl ştii ca taximetriştii.
Scena 2: HGV*-ul de Bordeaux
E luni, loc la TGV tot nu s-a eliberat (Băi, nene, mai circulă omul, dar mai şi coboară din tren! Cum e să stai ţeapăn pe scaun patru zile?), dar după cîteva artificii de calcul şi reduceri la absurd, găseşti o variantă din trei bucăţi spre Irun, cu schimbare în Lyon şi Bordeaux. Ce n-ai luat în calcul însă, e pauza de seară a SNCF: două ore în celebra gară Perigueux, din motive neclare bîlbîite în sistemul audio de şeful trenului. Care, după ce în sfîrşit am luat-o din loc, ne-a comunicat tuturor celor care mai aveam de prins alte trenuri în Bordeaux că singura legătură disponibilă e un TGV parcat la linia 14, în care vom dormi pînă dimineaţă. Evident că la Biroul de Informaţii din gara Bordeaux s-a lăsat cu un scandal multilingv monstru, de mai era foarte puţin şi venea Poliţia să ne aresteze pe toţi…
Că şi-au prezentat excuse-moi-urile împreună cu nişte hrană rece plus bonuri de duş şi mic dejun, contează foarte puţin spre deloc pentru cineva ale cărui planuri au fost date brutal peste cap, courtesy of SNCF.
* Hôtel de Grande Vitesse
Scena 3: Cum era să fiu bou în Portbou
Lunea următoare. Pleci de la Barcelona spre Florenţa şi îţi doreşti teribil să ocoleşti Franţa. Cu trenul, în nici un caz n-ai cum; doar dacă o iei înot. De ce să vrei s-o eviţi, excluzînd motivele de la scenele 1 şi 2? Păi pentru că n-ai cum să intri în ţara (care nu mai e a) lui Robespierre (că ăsta le tăia capul tuturor, vinovaţi/nevinovaţi) din cauza grevei SNCF: trenul de Cerbère, prima staţie de după frontiera Spania-Franţa, se opreşte în mod excepţional – cum scrie mare pe toate monitoarele din gara Barcelona Sants – în Portbou, ultima de pe teritoriul spaniol.
Curajos ca orice nashpaturizt şi inconştient ca orice român (eventual invers), urci totuşi în tren, socotind că treci tu cumva dincolo. Sfătuit prieteneşte de ceilalţi pasageri, cobori însă la Figueras şi iei un taxi pînă la Perpignan (60 km = 110 euro), unde sncf-iştii muncesc şi trenurile circulă normal. Pasămite, sindicatul zonei de graniţă e mai colţos pentru că ieri dimineaţă cafeaua a fost rece. Şi au pus azi de-o grevă pe termen nedeterminat. Aşa că dacă te duceai pînă la Portbou, rămîneai acolo pînă se încălzea cafeaua fiecărui angajat, pentru că graniţă sînt Pirineii şi legătura dintre cele două ţări se face doar printr-un tunel. Sau tot bou te întorceai la Barcelona… SNCF, banii înapoi!
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 26/914 din 1 iulie 2009)
Be the first to comment