Azi ne oprim din călătoriile prin țară și discutăm la o cafea cu Alexandra Ionescu, ghid național de turism, creatoarea paginii de FB Every Monday: Romania. Mi-a refuzat elegant cererea de înscriere în grupul de LinkedIn – Specialiști în Turism – a cărui moderatoare este („Sînt convinsă că prezența unui jurnalist i-ar face reticenți pe unii membri și, sincer, îmi doresc ca ei să aibă curajul să povestească deschis, ca să învățăm cu toții din experiența lor”), dar a acceptat invitația la un dialog despre turismul românesc și perspectivele sale.
De ce s-ar feri oamenii din turism de presă?
Grupul de LinkedIn e făcut de mine, cu niște reguli clare: ce se întîmplă în hotel rămîne în hotel. Oamenii își deschid cu totul altfel sufletul în momentul în care știu că sînt între ai lor. Au alt curaj așa, deși nu toți sînt la fel de curajoși: unii îmi trimit mesaje private și eu semnalez problema pe grup, fără să le dau numele. Problemele sînt arhicunoscute; faptul că nu avem infrastructură este un prim impediment, deși, dacă privim jumătatea plină a paharului, există și turiști care caută drumuri proaste, amatori de turism de aventură.
Turismul de aventură e puțin altceva…
Sînt de acord, dar, vorba americanului: dacă viața îți dă lămîi, faci limonadă. Ar trebui să profităm de ce avem, chiar și de drumurile proaste.
Ați reușit să faceți ceva concret din poziția asta de reprezentant al breslei? Să propuneți și alte destinații, mai puțin călcate, să zicem?
Eu nu am încă agenție proprie, dar sînt oameni pe grup (apropo, are peste 350 de membri) care vor să dezvolte segmentul de turism gastronomic și s-ar putea să aibă mare succes. Sînt cumva nouă în domeniu: am intrat relativ recent, în 2009 – un inginer care, odată cu căderea domeniului construcțiilor, s-a reprofilat. Primul tur a fost ceva întîmplător: am făcut-o pe ghidul pentru niște turiste americane rătăcite prin oraș și am rămas prietene bune. A fost un tur pietonal de Centru Vechi aproape ca la carte; m-am descurcat surprinzător de bine pentru un începător.
Pînă la urmă, tot ce-ți trebuie e o atitudine deschisă și entuziasm. Bineînțeles, peste un background cultural solid.
A, da, ăsta e baza. De aici aș începe, de la cultura generală. Pe mine și anii de vînzări m-au ajutat foarte mult: trebuie să simți omul din fața ta și să-i oferi ce-i place, pentru că fiecare vede orașul diferit. Într-un fel vorbești cu un intelectual francez venit la București cu afaceri, altfel cu un taximetrist newyorkez în vacanță. Trebuie să-i arăți tot orașul ăsta, dar sub o altă formă.
Îi scoateți și în țară sau îi plimbați doar prin București?
Da, și în țară, sînt ghid național. Regula e așa: trebuie să te califici întîi ca agent de turism, apoi ca ghid local și abia după aceea să te specializezi ca ghid național. Eu și predau acum: avem cursanți de toate vîrstele, de la 18 la 55 de ani (deși poți fi ghid doar pînă la 65 de ani). Se învață istoria artei, geografie, limbi străine, tehnică de ghid, plus diverse alte chestii, cum ar fi Metoda Heimlich (la Festivalul Cîrnaților de la Pleșcoi, unui turist participant la concursul de mîncat-viteză i-a rămas îmbucătura în gît, s-a înecat și a murit pentru că nu i-a făcut nimeni manevra asta de salvare). Cursurile sînt atestate de Ministerul Educației și durează pînă la opt luni; după teorie, se face practică în agenții de turism și, la sfîrșit, se susține o lucrare în fața unei comisii de examinare, care semnează pe o diplomă recunoscută.
Afară?
Afară, conform legii, ai voie să fii doar însoțitor de grup. Dacă ajung cu grupul la Roma și prezint Fontana di Trevi, vin carabinierii și mă ridică imediat. Asta e legislația italiană, foarte strictă: trebuie să apelezi la un ghid local roman – cei atestați pe zona Veneto, de exemplu, n-au voie în Roma.
(va urma)
(articol publicat în Cațavencii nr. 12/192 din 25 martie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment