Review-ul ăsta trebuia să fie, de fapt, despre Cabana Bradul din Valea Vinului (nu fac mișto, chiar există localitatea asta). La care aveam rezervare, după noaptea dormită în Cabana Pietrosu din Borșa de care v-am povestit data trecută și ziua urcării Pietrosului Rodnei, dar la care n-am mai ajuns din motive zguduitor de obiective (șosea națională în stare de asediu, de drum avariat în calea inamicilor; amănunte într-un text mai vechi). Așa că, după o reconfigurare din mers a traseului și o confirmare telefonică, am ajuns pe seară la pensiunea doamnei Dana din Gura Haitii, pentru o tură de avarie în Călimani, la 12 Apostoli, în loc de Rodnei, Vîrful Ineu.
Locul: În Gura Haitii, traversezi podul peste pîrîu de la intrare, pe care îl reperezi uitîndu-te atent pe partea stîngă, faci dreapta și mergi cu drumul pînă la o vilă cu trei niveluri, demisol, parter, etaj, înconjurată de fînețe și magazii cu lemne: aici e Poarta Călimanilor.
Dotările: După ce am trecut de costumele populare din holul-recepție, am fost cazați în dormitorul de la etaj al unui membru al familiei (stăpîna junioare a casei, plecată momentan la studii) amenajat semi-rustic: paturi acoperite cu blănuri de animale neidentificate, carpete pe perete, bibliotecă foarte diversificată, de la cărți de specialitate, gen management în turism, pînă la romane de dragoste semnate Sandra Brown. În baia cu acces de pe hol care deservește tot etajul, apa caldă e furnizată de un boiler încălzit la foc de lemne. Atenție mare la robinetele instalației, dacă nu vrei să faci dușuri fierbinți. Sau clocotite.
Prețurile: 60 de lei dubla, 70 de lei tripla. 15 lei micul dejun, 30 de lei prînzul servit mai spre cină, în foișorul-anexă (două feluri și desert, în regim de autoservire din oalele și cratițele de pe aragazul de lîngă masă).
Ambianța: La Poarta Călimanilor, zici că ești în gazdă la o rudă de la munte pe care n-ai mai vizitat-o demult. La fel s-au simțit și vecinii de cameră, Rareș și Camelia din Piatra Neamț, angajați ai Institutului național de cercetare a plantelor medicinale, cu care am socializat în seara aia la un pahar cu vin. A doua zi dimineață, ei au plecat într-o drumeție pe Pietrosul Bistriței, în căutare de material de studiu, iar eu, chinuit de o durere de genunchi, i-am însoțit pe coechipieri doar pînă la intrarea în traseul 12 Apostoli, le-am dat informații detaliate cum să ajungă acolo și m-am întors șchiopătînd, pentru o întîlnire cu o carte. Nici nu știi cît de plăcut poate trece timpul, cînd citești cîteva ore “Un veac de singurătate“, în balansoarul din curtea pensiunii.
(articol publicat în Cațavencii nr. 50/281 din 14 decembrie 2016)
Be the first to comment