Distrugeţi Parisul, contracronometru!
Ce faci cînd ajungi luni dimineaţă la ora 6 in autogara Gallieni din Paris cu o rezervare pentru Grenoble la TGV-ul de ora 13 din Gare de Lyon? Păi ce să faci, mai întîi te uiţi în jur să intri în coordonate, apoi iţi iei picioarele la spinare să vezi cît mai multe din Oraşul Luminii…
6.00 AM
Cobori somnoros din autocarul care te aduce de la Den Bosch într-o imensă parcare subterană plină de clone ale specimenului din burta căruia abia ai ieşit. Autogara Gallieni e un monstru de construcţie undeva in estul Parisului (observi pe o hartă a oraşului, situată la capătul scării rulante).
OK, sînt în est, dar pe unde-i vestul? Neavînd busolă, te învîrteşti dezorientat prin piaţeta din faţa autogării, căutînd copacii musculoşi la nord din concursul de orientare turistică din generală. Bunul-simţ te trage de mînecă să eviţi chestionarea trecătorilor, tocmai cînd te pregăteai s-o faci în engleză. Remember: eşti în Franţa, e luni foarte de dimineaţă şi lumea pleacă la slujbă, da? Nu de alta, dar rişti să te muşte vreunul… Din fericire, oraşul e foarte bine semnalizat. La fiecare intersecţie majoră – harta zonei cu indicarea (Vous êtez ici!) punctului în care te afli. Merçi!
Cumva liniştit că te-ai localizat în spaţiu, o iei la picioare pe numita Avenue Gambetta, încîntat totuşi că te primeşte cu trotuarele proaspăt spălate. Şi îl driblezi în ultimul moment pe nenea din maşina cu tulumbă, care aproape îţi serveşte duşul de dimineaţă. Merde! Frère Jacques, frère Jacques, dormez-vous?!
“Pe partea stîngă, puteţi vedea celebrul cimitir Père Lachaise, unde îşi dorm somnul de veci numeroase personalităţi franceze şi nu numai”, îţi sună în cap prezentarea de lemn a ghidului din turul virtual al oraşului. Te-ai duce în vizită la Jim Morrison, dar e 6.30 – ora cînd e somnul cel mai dulce şi nu se face… Şi apoi, chiar dacă vii din Olanda, din păcate, n-ai nimic să(-ţi) aprinzi la mormîntul lui.
8.00 AM
Place de la Bastille. Mulţimea aleargă înnebunită în toate părţile, dar eşafodul nu se vede nicăieri. Traversezi piaţa si ţii bulevardul Henri IV pînă la Pont Sully. Apoi, pe partea cealaltă a Senei tot căscînd gura în stînga şi în dreapta pe Quai de Montebello, treci de Île-Saint-Louis şi ajungi pe Île-de-la-Cité la Notre-Dame. Privind din toate unghiurile această bijuterie arhitectonică construită acum 900 de ani (pe vremea cînd vitejii din est care trebuia să se bată cu turcii nu se născusera încă…) îţi înghiţi toate cuvintele şi te simţi dintr-odată foarte mic. La propriu, dar mai ales la figurat.
La Pont Neuf, pauză. Poze cu fluviul, vaporaşele, insula si catedrala. Rogi un trecător să imortalizeze gloriosul moment în care distrugi Parisul. Cu moaca ta de rocker sălbatic aproape coborît din munţi şi fugit clar de-acasă…
Din nou marş forţat pe malul Senei pînă la podul spre Place de la Concorde, piaţa în care pe lîngă alte bulevarde se varsă şi celebrul
Champs-Élysées. Hopa! Dar Şampzelize d’ăsta avem şi noi la Bucale, frate… Unde mai pui că tot la Arcul de Triumf dă! Numa’ ca ale noastre nu e aşa mari ca astea, că noi am avut pojar cînd eram mici. Şi nici banane n-am mîncat…
Ar mai fi ceva de mers pînă la Tour Eiffel, care se vede undeva (relativ) aproape, dar picioarele protestează vehement şi nici timp de întors n-ar mai fi. Aşa că iei de la primul boutique mai multe brelocuri cu Turnul (de dat pe spate rubedeniile cu cadouri de la Paris) şi zici că l-ai bifat şi pe ăsta.
10.30 AM
Jardin des Tuileries. Te relaxezi pe unul din scaunele de fier forjat amplasate în jurul unei arteziene din mijlocul unui bazin-heleşteu superb. Nu rezişti tentaţiei de a suna să-i rîzi în nas unui amic, blocat în trafic prin Colentina. Las’ că data trecută la fel a făcut şi el…
Traversezi parcul-grădină, treci pe sub Arcul lui Napoleon şi ajungi la Luvru. În curtea interioară, jandarmii îşi comunică în staţie unii altora coduri galbene fără să te scape din priviri: rucsacul tău plin cu arme biologice (tricouri şi şosete nespălate) devine brusc centrul atenţiei. Dacă ţi-a intrat o pietricică în bocanc şi te opreşti să te descalţi, eşti mîncat! Ăştia sînt în stare să te aresteze pentru atac terorist… Ai vizita muzeul, dar e cam linişte în portofel. “Şi oricum n-aveam timp”, îţi spui resemnat grăbind pasul pe Rue de Rivoli, înapoi spre Place de la Bastille şi de acolo la Gare de Lyon.
12.30 PM
Gara e o construcţie veche şi deosebit de interesantă (pentru detalii, urmăriţi cu stop pe imagine ultimul Mr. Be*n – are secvenţe filmate aici). De la atîta plimbare, te-ai potcovit cu o foame de somalez. După puiul de sandviş de 4 euro (care te-a făcut să-ţi fie brusc dor de toată familia lui), completezi cu două Sn*ckers de la automat şi te îndrepţi spre peronul la care TGV-ul abia aşteaptă să decoleze.
Paris? Hmm, mishteaux oraş moshule, mda, dar sînt puţin dezamăgit. Parcă mă aşteptam la mai mult… Ce să spun, s-a găsit şi cine să facă mofturi: campionul la nashpaturizm-viteză… Voìla de vezi! Ăla care, de la atîtea cărţi şi filme de aventuri, voia să întîlnească pe stradă numai muschetari, îndrăgostiţi sub clar de lună şi dansatoare de la Moulin Rouge. Plus Mickey Mouşi şi Donalzi fugiţi de la Disneyland…
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 48/833 din 5 decembrie 2007)
Be the first to comment