Locul: Hostelul timișorean Freeborn poate fi găsit într-un apartament de trei camere de la parterul unei case poziționate ultracentral, la care ajungi foarte ușor (adresa – Patriarh Miron Cristea, nr. 3 – o să-ți folosească doar dacă vrei să chemi un taxi, la plecare): cum ieși din Piața Operei spre Castelul Huniade, dai într-un părculeț din care se văd direct ferestrele clădirii pe care scrie mare, la parter, “HOSTEL“. După poarta metalică, o să descoperi un gang care duce într-o curticică cu hamace și umbrele. Intră pe ușa dintre bicicletele de închiriat și geamurile mari ale bucătăriei; dreapta și iar dreapta, pe hol, pentru biroul de cazare, dreapta și stînga, pentru dormitorul cu șase paturi dotate cu perdele pentru intimitate și dulapuri mari în care poți încăpea cu tot cu rucsac.
Prețurile: 45 de lei. Ceai și cafea moca, abonament inclus la canapeaua din camera comună, cu vedere la LCD-ul de pe perete sau la monitorul computerului conectat la Net și acces la consola Wii.
Oamenii: La momentul vizitei mele, Raul, proprietarul, era în excursie prin Asia. De hostel se ocupa Dada, ajutată de doi voluntari australieni: Megan, o tipă din Melbourne plecată într-o călătorie în jurul lumii și blocată pe termen nedefinit în România, și Trell, un nativ aborigen din Perth, care face naveta între Paris (unde are o rezidență temporară, o slujbă part-time și o prietenă stabilă) și Timișoara (unde prestează o jumătate de normă ca recepționer la hostel contra cazare și masă).
Ambianța: În ton cu numele, la Freeborn se naște spontan o atmosferă liberă, relaxată, de easy-going și chill-out – a very nice vibe, vorba lui Megan; interacțiunea cu ceilalți e firească, naturală, ca între membrii aceleași familii, și atitudinea asta deschisă te face să-i tratezi instantaneu pe necunoscuții cu care abia ai dat mîna ca pe niște vechi prieteni. După ce mi-am luat patul în primire, am scos six-pack-ul de bere din rucsac și l-am topit rapid la masa din curte, împreună cu Dada și cu australienii. Apoi am ieșit cu Trell în oraș. Urma o noapte lungă, plină de evenimente distractiv-alcoolice ale căror tulburătoare consecințe aveam să le resimt acut abia a doua zi, la prînz, după ce vocile trecătorilor de pe trotuar mi-au dat deșteptarea prin geamurile deschise ale dormitorului.
(articol publicat în Cațavencii nr. 19/148 din 14 mai 2014)
Be the first to comment