Casa noastră, a celor trei români turiști de week-end în Dublin, a fost, pentru o noapte, Egali, un hostel aflat la cîteva minute de mers pe jos de stația de pe bulevardul central O‘Connell în care ne-a lăsat autobuzul luat la aeroport. Pe Parnell Street, strada perpendiculară pe bulevard pe care mergi ce mergi pe trotuarul din stînga, pînă cînd…
Locul: …la numărul 146, o să dai de geamurile mari ale unei vitrine ca de frizerie. Înăuntru, pentru că check-in-ul se face după orele 15, sînt mai mereu viitori locatari care abia așteaptă să urce treptele cam abrupte spre camerele de la etaj. Noi am fost repartizați la ultimul nivel, în F, un dormitor cu opt bunk bed-uri foarte spațios, în mijlocul camerei fiind loc suficient să pui și două corturi. Mari. De remarcat dotările pe care nu orice hostel le are: priză și veioză lîngă fiecare pernă și, sub pat, cușcă pe role încuiabilă cu lacăt care conține și un miniseif pentru valorile pe care le-ai putea avea cu tine.
Prețurile: Mai puțin cei 18 euro, lăsați jos, la recepție. În afara patului, de banii ăștia, mai primești un mic dejun basic (lapte cu cereale, diferite chestii păstoase de întins pe pîine: unt, gem, ciocolată), autoservit între 7.30 și 9.30, în bucătăria de la subsol. Și un shot de bun venit, peste drum, în pub-ul The Luggage Room. Aici s-au cam terminat gratuitățile: pregătește 5 euro pentru cardul de acces (garanție recuperabilă la plecare), plus 3 euro pentru închirierea unui prosop, 3 euro pentru un lacăt, 4 euro pentru un adaptor de priză UK, dacă n-ai așa ceva și-ți trebuie neapărat.
Oamenii: În primul rînd, ceilalți doi români deja pomeniți, prietenii Eusebiu și Cătălin, companionii aventurii irlandeze. În al doilea rînd/pat, un italian de vreo 30 de ani din Ancona, care vorbea binișor românește pentru că lucrase pe la Timișoara o vreme, și în ultimele trei, niște americance din Boston proaspăt aterizate de la Edinburgh, bucuroase c-au găsit un gentleman dispus să le urce bagajele pe scări (niște trollere de cărat chinezi tranșați care mi-au dislocat mîinile din umăr pînă sus).
Ambianța: Curat, liniștit și bine dotat, Egali este o alegere bună pentru orice backpacker ajuns în Dublin. În bucătărie, atmosfera e amicală, iar fata de la recepție îți printează amabilă boarding pass-ul zborului retur, fără să plătești suplimentar. Dacă pe tine te taxează, înseamnă că n-ai știut cum să-i zîmbești.
(articol publicat în Cațavencii nr. 2/337 din 17 ianuarie 2018)
Be the first to comment