Să zicem că ai ajuns în Tîrgu Ocna pentru o vizită la baza de tratament din salină, dar, înainte să cobori în mină, vrei să știi unde-o să pui capul pe pernă la noapte. O altă variantă de luat în calcul, în afara pensiunilor deja prezentate la rubrică, Casa Cioca și Casa Creangă, ar fi Porțile Ocnei.
Adresa: Strada Mosoare nr. 25, Tîrgu Ocna, județul Bacău. Altitudine cca 600 m.
Căi de acces: DN 12 A. Porțile Ocnei e situată într-o veche suburbie a orașului, la ieșirea spre Comănești. Dacă n-ai GPS-ul pornit, notează: după podul peste rîul Trotuș, o să dai în intersecția cu DN 12 B, care duce la Slănic Moldova. Lasă-l să se ducă liniștit, tu continuă cu drumul încă o sută de metri, fă dreapta, pe sub calea ferată, și apoi imediat stînga; după altă sută de metri de mers pe ulița paralelă cu linia de tren, oprește la prima casă cu etaj de pe partea stîngă.
Dotări: De cazare clasică de trei margarete: TV, frigider, baie cu jacuzzi, mă rog, se cunoaște genul. Ce diferă față de alte locuri e zona din spatele pensiunii, unde există un mic iaz împrejmuit cu piatră de rîu locuit de niște peștani veseli și două foișoare-terasă decorate cu diverse ștergare cu motive populare, știuleți, oale de lut, poze vechi ale zonei și oamenilor ei; profitînd de vremea încă frumoasă, domnii pot sărbători aici niște Zile ale Recoltei pînă tîrziu în noapte. Doamnele, în balansoare, cu o carte în mînă; juniorii, pe la locurile de joacă, înăuntru și afară, sau la masa de ping pong (mica piscină nu mai poate fi, momentan, folosită; mai peste vreo două luni, e posibil să se transforme în patinoar).
Prețuri: 150 de lei camera, 250 de lei apartamentul, micul dejun și accesul în salină (care, standard, costă 18 lei) incluse. Din bucătăria pensiunii, un gurmand curios ar putea încerca ceva bucate tradiționale – o tochitură moldovenească (21 de lei), o porție de pui cu mămăliguță, ca la bunica (18 lei) –, stropite cu o carafă din vinul casei (16 lei).
Ambianță: Atmosfera generală e de vilă proaspăt construită la țară, cu vedere spre niște dealuri împădurite care, în perioada asta a anului, se colorează foarte diferit de la zi la zi, invitîndu-te la o scurtă drumeție. Pînă la prima sondă cu foraj mecanic din România (1861) și la cimitirul ostașilor necunoscuți care și-au lăsat oasele pe-aici în Primul Război Mondial, aflate la un sfert de oră de mers lejer, de exemplu. O ultimă recomandare pentru cei care dorm iepurește: nu uitați, înainte de culcare, să vă montați dopuri în urechi (trenul trece la vreo zece metri de geamurile pensiunii).
(articol publicat în Cațavencii nr. 41/170 din 15 octombrie 2014)
Be the first to comment