Locul: În Piața Mică din Sibiu, pe latura stîngă, cum vii dinspre Podul Minciunilor, în gangul de sub arcadele unei clădiri vechi de 450 de ani care găzduiește la parter un muzeu al farmaciei/alchimiei, e ușa către treptele spre etajul 1, la care stă, de prin 2004 încoace, Old Town Hostel.
Prețurile: După ce m-am despărțit de o bancnotă de 50 de lei, am devenit pentru o noapte chiriașul dormitorului de zece paturi cu ferestre spre piață, la care se ajunge traversînd un hol populat cu alte patru paturi (cei cazați aici trebuie să se aștepte, deci, la un trafic intens pe lîngă pernă). În preț e inclusă o băutură de bun venit; voucher-ele înmînate de…
Oamenii: …Mirona, tipa de la recepție, mie și lui Damien, parizianul cu care am făcut concomitent check-in-ul, au fost înlocuite cu o bere (eu) și cu un capuccino (el) pe terasa de cîteva mese a Kulturcafe, barul de pe cealaltă parte a pieței care aparține tot patronului de la Old Town. Noul meu coleg de cameră, colaborator la o revistă franțuzească de paranormal, era venit în România pentru o documentare pe traseul Pădurea Baciu-Sarmizegetusa-Sfinxul/Babele. Cu celelalte colege, cinci studente în Debrețin din Spania, Germania, Olanda, Taiwan și Japonia, venite într-o scurtă vacanță prin Transilvania, n-am apucat să conversez prea mult, deși fetele erau drăguțe și atmosfera…
Ambianța: …foarte plăcută. Seara aia avea să fie memorabilă din cu totul alte motive, însă: la prînzul întîrziat din bucătărie (Damien e vegetarian; i-am recomandat să guste zacusca românească și i-a plăcut), la care am invitat-o și pe recepționeră, Mirona ne-a propus, între două sendvișuri, s-o vizităm și la celălalt job, la Teatrul Senzorial Labirint. Long story short, această invitație complet neașteptată la teatru, pe care am acceptat-o oarecum șovăielnic, s-a transformat într-o experiență uluitoare. În piesa “Rămășițe“, montată într-o casă de secol XIV monument istoric, spectatorul e personajul principal. Dacă are curajul să-și exploreze emoțiile, să privească în el, să analizeze crud ce și-a visat să fie și ce este acum, va trăi un happening dus dincolo de teatru, cumva similar experimentului psihologic din “Magicianul“ lui John Fowles. Mai multe nu zic: pentru cei interesați, piesa se pune din nou duminică, 26 aprilie, în cadrul fest-ului sibian 25 de ore de teatru non-stop. O să ajung, probabil, din nou – și la piesă, și la after party-ul din cîrciuma La Arhive, la care am share-uit impresii și beri cu toți cei 14 actori și actrițe, pînă pe la 3 a.m.
(articol publicat în Cațavencii nr. 16/196 din 22 aprilie 2015)
Be the first to comment