Nu, nu despre piesa băieților de la Kumm va fi vorba în textul ăsta, deși “1.000 de chipuri“ s-a auzit cu siguranță în cei șase ani de existență a wine bar-ului cu același nume din spatele Patriarhiei. Născut în 2010, pe 11 iunie (strada, nu data), într-o clădire interbelică, cu intrare pe colț și trei niveluri, 1.000 de chipuri e un bar mic și intim de doar cîteva mese, în care connaisseur-ii de struguri și vinuri și discipolii lor se simt ca la ei acasă, în vie.
Într-o seară, acum vreo două săptămîni, împreună cu colegii din Clubul Presei de Turism – FIJET România, urcam scara de deasupra barului și ne așezam la etaj, în loja cu pereți-bibliotecă pe rafturile cărora se citesc în loc de coperte etichete de sticle, pentru o ședință a board-ului extins, care avea pe ordinea de zi niște pahare de sărbătorit victoria de la congresul de la Moscova, unde președintele clubului obținuse un loc în Comitetul Executiv al FIJET – Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism (Felicitări încă o dată, Ștefan!). Din cele peste 500 de vinuri din 20 de țări, o selecție de internaționale de colecție pe care nu le poți găsi la supermarket și de autohtone luate direct din pivnițele cramei-sursă, alegeam să turnăm în pahar o tămîioasă românească de Dealu Mare care a curs unsă peste discuțiile noastre turistice, desfășurate într-o ambianță plăcută, de muzică lounge în surdină și gîlgîit de sticle. Din coloana sonoră mai lipsea doar Maria Tănase, cu al său “Bun îi vinul ghiughiuliu, cules toamna pe tîrziu“.
Trebuie să fii și un pic poet ca să savurezi o degustare și să descrii perfect această experiență; să dai notă unui vin nu-i pentru oricine. Scriind asta, mi-am amintit de Miles, personajul interpretat de Paul Giamatti în Sideways, pentru care majoritatea vizitatorilor de crame sînt niște bețivi amatori, care beau orice, oricum, oricît, fără să aprecieze la adevărata valoare acest lichid divin. “If anybody orders Merlot, Im leaving. I‘m not drinking any fucking Merlot!“, izbucnește la un moment dat Miles, la o masă cu niște prieteni, scos din sărite de faptul că cineva ar putea comanda cumva Merlot. Cam asta înseamnă să fii suporter al vinului. Ce zic eu suporter, ultras de-a dreptul.
P.S. La plecare am accesat programul “Vin pentru acasă“ (discount de 20% față de prețul de bar) de la 1.000 de chipuri și mi-am luat la pachet cîțiva litri de tămîioasă, ca să aprofundez la domiciliu degustarea. Și să număr liniștit cam cîte chipuri mai disting în oglindă la sfîrșitul ei.
(articol publicat în Cațavencii nr. 42/273 din 19 octombrie 2016)
Be the first to comment