Colindînd prin Maramureș, ajungem astăzi pe Valea Vișeului, la Moisei.
Mai întîi, oprim pentru a aprinde o lumînare la troița din fața casei-muzeu Martirii de la Moisei în care, pe 14 octombrie 1944, 29 români şi trei evrei bănuiți de a fi partizani au fost închiși și mitraliați prin ferestre de către trupele horthyste în retragere. Înăuntru, prin camerele în care liniștea păstrează încă ecourile rafalelor de mitralieră, sînt expuse obiecte personale și fotografii ale victimelor.
Peste drum, pe o colină, în marginea pădurii, sculptorul Vida Géza le-a ridicat un monument: 44 de trepte care duc spre 12 stîlpi de piatră dispuși circular. Doi dintre ei, cei de la intrare, au capete de bărbați tineri, ceilalți zece poartă măști tradiționale maramureșene, chipuri simbolice ale duhurilor din legendele locului.
Gazda, nenea Toader, un moroșan țeapăn, încă verde, ne primește în căsuța veche, bătrînească, cu prispă și acoperiș de șindrilă, dintre șura cu lemne și saivan. De cînd și-a ridicat locuință nouă, pe asta a transformat-o în casă de oaspeți, pentru cei amatori de a trăi, măcar o zi, în ambianța simplă și curată a vetrei moșilor săi: sobă cu pirostrii, paturi acoperite cu scoarțe înflorate, oale de lut, ştergare și poze vechi pe pereţi.
Pînă se încinge focul în sobă, ne încălzim cu o pălincă și ronțăim o pastramă de berbecuț. Mîine merem la Borșa: Țurai!
(articol publicat în Cațavencii nr. 25 din 14 decembrie 2011 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment