La Plovdiv International Meeting of Tourism XI, eveniment anual al calendarului de pregătire pentru Capitală Culturală Europeană 2019, participanții au fost găzduiți de Sankt Peterburg, cel mai înalt hotel de patru stele din oraș (deci categorisirea ca spațiu de cazare la mare înălțime e justificată).
Locul: Plecată din București pe la 5, cînd se întunecase deja și traficul era la momentul lui de glorie, delegația românească din care, împreună cu colegii de FIJET Oana, Dan și Adi, am făcut și eu parte a ajuns la Plovdiv pe la miezul nopții. Mai întîi în parcarea din fața hotelului, pe urmă în liftul spre etajul 13 și în camera 1305 (eu) cu perete de geamuri spre partea de sud a orașului, jumătate sufragerie de apartament decomandat, jumătate dormitor cu un king size bed pe care nu l-am deranjat decît pe-o parte, aia a regelui bastard…
Surpriza: și mai apoi, alături, în 1306 (toți), cu niște farfurii în mînă, la vecinul Adi, pentru o tîrzie cină comună. Gazdele noastre făcuseră un gest foarte frumos: fiindcă rataserăm cocktailul de primire început cîteva ore mai devreme, cam cînd orbecăiam pe șoselele nesemnalizate din nordul Bulgariei, o bogată masă de seară (gustări, salate, grill-uri) ne aștepta în cameră.
Oamenii: La prezentările și speach-urile de a doua zi dimineață din sala de conferințe de la etajul 1 și la sightseeing-urile de oraș de după-amiază, am intrat în contact cu lume cunoscută la edițiile precedente (neamțul Götze, suedezul Rolf), dar și cu noi veniți, italienii de la Onda TV sau nigerienii reprezentanți ai unei agenții (în paranteză fie spus, oamenii ăștiau încercau să facă, hă-hă-hă, incoming: ce individ sănătos la minte ar fi turist în țara celebrelor scrisori-țeapă?) care au insistat să se pozeze cu mine. Nu știu ce-o fi fost în capul lor: la fața mea de rocker bărbos care n-a mai purtat cravată din secolul trecut, nu arăt deloc a oficialitate europeană, cum și-or fi imaginat.
Ambianța: Dineul de gală cu program folcloric bulgăresc din ultima seară s-a ținut în restaurantul de la parter cu intrare din holul în care e parcat Harley Davidson-ul patronului. Înainte de plecare am urcat cu liftul pînă la ultimul etaj (22): călcînd cu grijă prin șantierul care construiește clubul White Nights, mi-am lipit nasul și lentila de geamurile de pe ambele părți ale viitorului bar de noapte de sub acoperișul hotelului, pentru niște poze ale orașului de la peste 50 de metri altitudine. Pînă la apariția în zonă a stripteuzelor, asta e deocamdată singura atracție a locului.
(articol publicat în Cațavencii nr. 49/435 din 11 decembrie 2019)
Be the first to comment