Nashpa Turism: Sibiu

Sibiul, din Turnul Bisericii Luterane. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Sibiul, din Turnul Bisericii Luterane. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Nashpaturizm instructiv-educativ. Azi: Sibiu

Dacă n-aveţi încă vîrsta şi/sau aplecarea către cele sfinte ale turistului ecumenic nuţiudrean, vă recomand călduros un alt fel de pelerinaj. Cultural. Deschideţi agenda şi notaţi: Festivalul Internaţional de Jazz (11-17 mai), Festivalul Internaţional de Teatru (28 mai – 7 iunie), o bucată de TIFF detaşată de la Cluj (9-15 iunie), In Extremo şi Bonfire la Rockin’ Transilvania (12 – 14 iunie), My Dying Bride, Nightwish, Opeth şi Tristania la Festivalul Artmania (17-19 iulie). Toate la Sibiu, vara asta, de la orele 20.

Acum, că v-aţi ales perioada şi evenimentul, să vă spun cîte ceva despre locaţie. Clar, un oraş de văzut. Cei care au strîmbat din nas cînd au aflat că a fost desemnat capitală culturală europeană în 2007 ar face bine să dea un search pe net să afle că Sibiul a inventat multe chestii de-a lungul timpului pentru ţara românească: primul spital (1292), prima monetărie (1350), prima şcoală (1380), prima farmacie (1494), prima fabrică de hîrtie (1534), prima carte în limba română (1544), primul teatru (1788), primul muzeu (bineînţeles Brukenthal, 1817), prima grădină zoologică (1928). Că toate astea le-au făcut nişte colonişti saşi veniţi de pe Rin prin 1190, e altă poveste. Nu neapărat turistică.

Oricum s-a chemat în cele opt secole de existenţă (Cibinium, Hermannstadt, Sibiu) şi oricare au fost vremurile – de la marele centru de negoţ şi cea mai importantă cetate germană din Transilvania Evului Mediu, la capitala culturală de ieri şi interesanta destinaţie nashpaturiztă de astăzi – oraşul de pe Cibin a avut mereu o anumită prestanţă, cu care puţine localităţi româneşti se pot lăuda.

O vizită oricît de scurtă n-are voie să rateze Strada Cetăţii cu centura de fortificaţii, Turnurile breslelor, Piaţa Aurarilor (unde, dacă n-ar fi cablurile spînzurate de ziduri, ai zice că eşti înapoi în timp nişte sute bune de ani), Pasajul şi Turnul Scărilor, Piaţa Mică cu Podul Minciunilor, Piaţa Mare şi Turnul Sfatului. Aici, în centrul cetăţii, barocul (palatul şi muzeul Brukenthal), art nouveau-ul (Primăria) sau goticul (clădirile din Piaţa Huet) se împacă liniştite, fără să intre în conflict, pe o arie de doar un kilometru pătrat.

Urci în turnul Bisericii Luterane. De sus, alte unghiuri, altă dimensiune a oraşului; dacă prin alte părţi se spune că pereţii au urechi, aici acoperişurile ascuţite acoperite invariabil cu ţiglă au luminatoare în formă de ochi, care-ţi induc strania senzaţie că eşti privit din toate părţile.

Ţi s-a făcut foame? Pe Bălcescu, artera pietonală centrală plină de restaurante cu terasă, găseşti oricînd o ciorbă de burtă şi o pizza foarte bune. Merită să încerci şi specialitatea locală: pîine cu untură, ceapă şi sare, după care băutura alunecă unsă la propriu. Nota de plată e destul de ok, ţinînd cont de faptul că ai inclusă în preţ vederea directă spre tăntiţele cochete care se mişcă în heavy rotation de la un capăt la altul al străzii, ca pe catwalk.

Cazare de criză, monşer! În meniu, la zona budget, sînt la ofertă nişte hosteluri mai mult decît decente (40 ron / 9 euro). Dar dacă tot ai cărat cortul după tine, poţi să-l întinzi în campingul Dumbrava, aflat într-o pădurice la ieşirea din Sibiu spre Răşinari. Atenţie, însă! E ceva de mers pînă acolo, pe linia străvechiului tramvai 26 –un tramvai numit Popescu- care leagă oraşul lui Hurezeanu de satul lui Cioran şi Goga.

Eu mi-am ales evenimentul: Artmania 4. Ne vedem în faţă la My Dying Bride.

(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 16/904 din 22 aprilie 2009)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.