Turul Andaluziei început la Sevilla a avut prima stație la Cadiz. În autogara vecină cu gara și cu portul, de unde, după vreun sfert de oră de mers pe jos, ajungeam sprinten la cazarea rezervată chiar în zona centrală a orașului vechi: South Hostel, o fostă clădire colonială construită în 1888, renovată recent pentru noua sa destinație de casă temporară a turiștilor cu rucsac.
Locul: Din stradă, printr-un gang scurt, intri direct în lobby, recepție și bucătărie: un open space uriaș cu design plăcut, canapele de lounge și ghivece cu plante decorative, din care se deschid ușile către dormitoarele sau toaletele de la parter și se urcă scara către cele de la etajul delimitat de balustradele balcoanelor interioare. Practic, un fel de patio mobilat, iluminat natural prin acoperișul din sticlă, care are însă și dezavantaje: se comportă ca o imensă cutie de rezonanță, amplificînd sunetele. Și din cauza pereților subțiri, prin care se aud și cele mai mici zgomote din încăperile apropiate, vei cunoaște destul de intim toate activitățile vecinilor. Dacă nu-ți pui căști în urechi.
Dotările: Camera 2 de patru paturi, a doua pe stînga de la intrare, are dimensiuni de debara; după introducerea celor două bunk bed-uri, n-a mai încăput înăuntru decît un cuier metalic, dulapurile fiind exilate afară, în spațiul comun (cu excepția a cîte unui mic raft rectangular, o poliță agățată pe perete la fiecare pat pe care să depozitezi peste noapte lucrurile folosite cel mai des). Cînd toți locatarii sînt în același timp prezenți în cameră și vor să execute diverse chestii printre paturi, s-ar putea să se creeze niște ambuteiaje în trafic.
Prețurile: După cumpărarea celor două nopți a cîte 14 euro bucata,…
Oamenii: …într-unul din rarele momente cînd n-am ieșit în oraș, am făcut cunoștință și cu singura colegă de cameră, o franțuzoaică de pînă în 30 de ani din Paris care locuia momentan în Barcelona și plecase în excursie prin Andaluzia ca și mine. Pe mai multe teme m-am conversat, la masa înaltă, ca de bar, din zona cuptorului cu microunde, a frigiderelor și mașinilor de spălat, cu cele două recepționere care se așezau cu schimbul la biroul check-in-ului: Karolina, o poloneză blondă foarte tînără, abia trecută în clasa a XII-a, parcă, și Simone, mai la vreo 45 de ani, din Brazilia, fugită de-acasă prin lume la voluntariatele și job-urile găsite pe site-ul worldpackers.com.
Ambianța: După șederea la South Hostel, am rămas cu senzația că locuisem 48 de ore în apartamentul de douăzeci de camere al unei mari familii. Loc liniștit, fără petrecerile burlacilor de prin altă parte, hostel-ul ăsta se animează doar acum, în perioada Carnavalului (a început joia trecută, pe 27 februarie, și se termină duminică, 9 martie). Surprinzător, pentru orice capitalist care vînează oricînd oportunitatea de a cîștiga mai mulți bani, patronul n-a mărit prea mult prețurile, odată cu cererea în creștere: cazarea aici te costă de la 15 euro pe noapte, în cursul săptămînii curente, pînă la 20 de euro, în week-end-ul următor. Comparativ, de exemplu, cu Oktoberfest, la care prețul patului în hostel sare, brusc și nesimțit, în timpul festivalului berii bavareze, de la 15-20 de euro la minimum 70 de euro, sărbătoarea intrării în post de la Cadiz stă încă ieftin la capitolul cazare. Diferența lăsată în buzunar nu rămîne însă prea mult acolo: completează bugetul investițiilor în alcool.
(articol publicat în Cațavencii nr. 9/701 din 5 martie 2025 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment