Plecat din Malaga cu autobuzul ALSA, pe șoseaua paralelă cu linia țărmului, cam într-o oră, cu doar 5 euro, ești la Nerja. De ce te-ai duce în acest orășel andaluz cu locuitori relaxați, majoritatea rezidenți britanici, nordici sau nemți ieșiți la pensie, de care, probabil, doar românii fani de plajă la Costa del Sol au auzit? Păi, pentru că stațiunea asta liniștită de litoral spaniol care e cam ce și-ar dori să fie Mangalia, dac-ar emigra la Mediterana, a moștenit în peisaj o atracție turistică premiată de multiple recomandări de vacanță: Balcón de Europa.
Dar, pînă să dai de obiectivul ăsta foarte sugestiv, care te trimite instantaneu cu gîndul la ce-ar putea să aibă prin balcon coana Europa, în afară de murături, bicicletă și anvelope de iarnă, cobori mai întîi la ultima stație, una de bulevard intens circulat, chiar lîngă sensul giratoriu care-a întors autocarul înapoi spre Malaga. Ignorînd complet tractorașul-trenuleț roșu al city sightseeing-ului, treci de arteziana dintre mesele terasei împrăștiate pe lîngă fîntînă și o iei aiurea pe străduțele care coboară lin înspre mare. Mai largi sau mai înguste, strecurate printre casele albe, tipic andaluze, și terasele, barurile, cafenelele, magazinele boutique cu suveniruri ieșite cu oferta afară, pe trotuar. Insistînd cu pasul pe una dintre aceste pietonale, o să ajungi la un moment dat și în micul centru turistic al stațiunii, piațeta cu biserică (Iglesia de El Salvador) și cîntăreți ambulanți, performeri de concert stradal, care se varsă în esplanada flancată de palmieri terminată brusc, în balustrada platformei de belvedere a coastei marine de pe marginea unei faleze abrupte.
Ai ajuns la destinație, da. Balcón de Europa, loja pavată cu gresie de pe acoperișul unui restaurant cu pereți circulari din sticlă construit pe capătul superior al unui mic promontoriu, la vreo 15-20 de metri deasupra valurilor Mediteranei. Din turnul de observație maur, care, ceva mai tîrziu, spre sfîrșit de Ev Mediu, a servit și ca bastion de apărare împotriva atacurilor navale, au rămas doar două tunuri ruginite cu care mai fac shooting-uri doar turiștii cu aparat foto agățat de gît. Naș i-a fost, cică, după vizita aici din 1885, însuși regele Alfonso al XII-lea al Spaniei. Chiar domnul din bronz care stă țeapăn, sprijinit de balustradă, pozînd live, pentru trecătorii mesmerizați de loc, și înregistrat, în toate selfie-urile lor. Pentru o imagine completă, landscape și portret, Balcón-ul de la aproximativ etajul 5 al acestui impresionant bloc stîncos european trebuie văzut neapărat și de jos, de la parter, nivelul aleii care trece fix pe dedesubt, și din profil, de pe sălbaticele plaje alăturate mărginite de bolovani colțuroși.
Cam asta ar fi Nerja vizitatorilor de balcoane europene la Mediterana. Dacă vrei să știi mai multe despre oraș, întreabă tot ce te interesează în biroul de informare turistică din pasajul dintre cele două piețe centrale, cea secundară, dar permanent aglomerată, deja menționată, și cea principală, mai tot timpul pustie. Dacă vrei să știi și mai multe, continuă traseul informativ, vreo două-trei sute de metri mai încolo, traversînd-o în diagonală pe aia mare și goală, Plaza de España, pînă în Museo de Nerja. Muzeul de istorie și preistorie a zonei, o clădire modernă pe mai multe niveluri, sub- și supraterane, în care vedetă e Cueva de Nerja. Peștera redescoperită, prin 1959, la vreo cinci kilometri de oraș, în care s-au găsit cele mai vechi imagini de artă rupestră din lume, niște foci presupus desenate acum 42.000 de ani de către omul de Neanderthal. Dintr-o vitrină bine iluminată îți zîmbește cu toți dinții mai tinerica, în vîrstă de doar zece mii de ani, Pepita – mă rog, craniul scheletului a cărui reconstrucție facială a fost mediatizată, în premieră, anul trecut, la principalul tîrg de turism al spaniolilor, FITUR Madrid. Apropo, vă vine să credeți sau nu, peștera din Nerja e unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din Andaluzia, cu vreo 300.000 de vizitatori, anual. Mai mulți decît ajung, de exemplu, în Iași, capitala culturală a Moldovei, dac-ar fi să facem o comparație cu turismul nostru subnutrit și permanent neglijat.
(articol publicat în Cațavencii nr. 17/659 din 1 mai 2024 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment