Nashpa Turizm: Roma

Colosseum, Roma. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Colosseum, Roma. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Toate drumurile duc la Roma. Sau pe-aproape. Adică la Ciampino, 15 km sud-est de oraş, unde-ţi aterizează cow-lost-ul (unii dintre pasageri chiar arată de parcă au pierdut vaca). Autobuz (1.2 euro) pînă la Anagnina, capăt de linie pe magistrala roşie a metroului roman (1 euro). După trei sferturi de oră şi 15 staţii, eşti în Termini – principala gară a capitalei italiene.

Efemer în Cetatea Eternă

Ai luat-o deja pe Via Nazionale spre centru, căutînd pe hartă traseul cel mai scurt spre Foro di Traiano. Unde e Columna lui Traian, aia pe care, şcoler fiind, o colorai plictisit cu pixul în ora de istorie. Acum e ceva mai greu. Nu neapărat pentru că e mare; e înconjurată de schele şi panouri metalice, de parcă încă se mai lucrează la ea. Te aştepţi chiar să vezi pe undeva home-page-ul cu “Site under construction. Since 113 A.D. Thank you for your visit!”.

Peste drum, mărginind Piazza Venezia, îţi explodează în retină impresionantul monument “L’Altare della Patria”. Un complex muzeal din scări şi coloane, statui şi grupuri alegorice, dedicat regelui Vittorio Emanuele II şi memoriei celor 650000 de italieni căzuţi în timpul Primului Război Mondial. Urci o groază de trepte pînă la mormîntul soldatului necunoscut, întrebîndu-te unde au încăput cu toţii.

Şi începe dintr-odată să plouă, stimaţi ascultători, în duş-mă-ni-e! Parchezi sub un pom cu vedere directă spre colina Capitoliului, alături de ceilalţi turişti sechestraţi de potop. Există cerere? Apare şi oferta: un arăbete întreprinzător ocoleşte abil bălţile, la braţ cu un vraf de umbrele. Cere 5 euro, negociezi la sînge şi bateţi palma pentru o fisă de 2. Nu-i plînge de milă – dacă o ia de la chinezi cu un euro şi nu plăteşte nici un fel de taxă, se cheamă că are profit 100%.

Acum, că te-ai dotat cu umbrelă, s-a oprit şi ploaia. Pe proaspăt spălata Via dei Fori Imperiali te duci glonţ spre Colosseum. Avea capacitatea fostului nostru Stadion Naţional, 60.000 de locuri. Pe lîngă coada imensă de la intrare, ex-combatanţi ai wrestling-ului antic – centurioni şi gladiatori – îi ameninţă cu sabia contracost pe amatorii de poze şi autografe. Dacă e 11 euro să vezi o arenă goală, cam cît costa atunci să fii spectator la meciuri cu prelungiri şi executarea loviturilor de pedeapsă?

Treci de Arcul lui Constantin şi urci pe Via Sacra spre Palatino şi Foro Romano. Ruinele, bucăţile de zid, resturile astea pe care le priveşti curios au fost cîndva locul cel mai puternic din lume, centrul politic şi religios al Imperiului Roman şi al întregii lumi, grandoarea Romei antice, buricul Pămîntului. Sic Transit Gloria Mundi…

Cobori apoi pe lîngă Circo Massimo spre Tibru şi insula Tiberina. Şi păşeşti cu sfială pe istoricul Ponte Sisto, primul pod peste Tevere, cum îi spun italienii rîului.

După ce traversezi o reţea de străduţe superînguste şi o piaţă cu statuia lui Giordano Bruno în centru (Campo de’ Fiori), ajungi la Pantheon, templul-minune construit în timpul împăratului Hadrian (125-128 d.C.), după o idee din 27 d.C. a lui Marcus Agrippa, trecut pe frontispiciu ca orice ctitor. În interior, cîteva morminte ale foştilor conducători italieni, printre care legendarul rege Vittorio Emanuele II, primul al Italiei unite la 1861. Cum ar veni, Mihai Viteazu, gen.

Pauză pe una dintre băncile din lemn pentru reculegere, cu ochii şi camera pe spaţiul împrejmuit cu cordon roşu din centru, unde plouă prin gaura lăsată în tavan din motive arhitecturale, cică. Sau pentru semnal mai bun la comunicaţia directă cu zeii?

(va urma)

(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 14/902 din 8 aprilie 2009)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.