Rockstadt Extreme Fest a trecut la nivelul următor: s-a mutat de la Râșnov la Ghimbav, într-un loc de vreo cinci ori mai încăpător, și peste 20.000 de spectatori au sărbătorit, în fiecare zi a săptămînii trecute (27 iulie – 1 august), cu bere rece și muzică bună, la petrecerea de casă nouă, chiar peste liniile de cale ferată de stația de tren a orășelului din zona metropolitană a Brașovului, la doar zece kilometri de Piața Sfatului.
Pentru că s-au tot auzit voci nostalgice care plîng după Râșnov și regretă faptul că festivalul a crescut atît de mult (OK, înțeleg ce spuneți, dar cum îl ții mic? Limitezi numărul de bilete, le pui în vînzare doar pentru unii și îi refuzi pe alții? N-ar fi corect, n-ar fi în spiritul pe care l-a avut tot timpul Rockstadt – un spațiu multicultural deschis tuturor celor open minded), am vrut să știu cum văd schimbarea asta oamenii veniți din exteriorul României, care au experiențe de festival și prin alte părți. Urmează, deci, impresiile spectatorilor străini, întîmpinați chiar la intrare cu mesajul Welcome to the Wild East!.
Astăzi, stăm de vorbă cu un cuplu german din Mülheim an der Ruhr, soț-soție veniți la festival cu autorulota familiei.
Vă rog să vă prezentați pentru cititorii noștri.
Mă numesc Heiko. Sîntem din Germania și am sosit ieri. Am călătorit aproximativ 1.200 de kilometri, pentru a fi aici pentru a doua oară, dar prima dată în acest nou format, într-o locație nouă și într-un oraș nou.
Iar eu mă numesc Stefi. Este a doua oară cînd venim din Germania și este o experiență foarte frumoasă, deoarece îmi plac mult oamenii de aici. Prima dată a fost puțin înfricoșător, dar acum știam la ce să ne așteptăm și este o experiență extrem de plăcută.
Cum ați auzit despre acest festival?
Stefi: Căutam un festival nou. Nu voiam neapărat să vizităm România, ci voiam un festival diferit. Ne întrebam ce am mai putea vedea și ce am mai putea face. Apoi am descoperit Rockstadt. Ne-am spus: „Oh, sună frumos!”. Despre România nu știam absolut nimic.
Heiko: Avem o autorulotă, așa că sîntem mobili și putem călători oriunde vrem. Am fost la multe festivaluri din Germania, cum ar fi Wacken, Rockharz și altele. Apoi am verificat la ce alte festivaluri mai putem merge. În România nu se ajunge chiar ușor, a fost o provocare. OK, e un festival de o săptămînă, nu doar de trei sau patru zile. Și ne-am decis, acum doi ani, să venim pentru prima dată, Ne-am gîndit că vom profita de ocazie pentru a face și puțin turism cît timp sîntem aici: să vizităm locurile importante, să învățăm cîte ceva despre țară, despre cultură, mîncare și toate celelalte lucruri.
Ce știați despre România înainte de a veni aici?
Heiko: Dracula! Și Transilvania. Atît știam cînd am plecat spre România.
Stefi: Asta a fost tot. Apoi totul a fost clar, am pornit spre această destinație și ne-am gîndit ce altceva mai putem vizita. Ne-am planificat să mergem la Castelul Bran, pe Transfăgărășan, în Sibiu, adică în locurile turistice obișnuite.
Heiko: Să fiu sincer, în Germania, la orele de istorie de la școală nu se învață prea multe despre România. Se menționează mai degrabă că sînteți în zona Munților Carpați, care reprezentau o barieră naturală pentru respingerea inamicilor din trecători.
Carpații, ca o frontieră naturală.
Heiko: Exact, ca o frontieră naturală. Dar nu știm prea multe despre parcursul politic al României, cum este dezvoltată țara sau despre eroii din trecut. Pentru noi, zona aceasta părea doar o parte din multele țări din regiune.
Cu aceste state împărțim o istorie comună, în perioada comunistă.
Stefi: Da, am învățat despre asta la școală, dar nimic despre prezent, nimic despre cum este țara și societatea de astăzi din România.
Heiko: De aceea am decis să venim la Rockstadt Extreme Fest, pentru că ne-am gîndit că ar fi frumos să mergem la un festival mai mic. În comparație cu Wacken, este foarte mic, iar în comparație cu alte festivaluri europene, nu e mare. Totuși, cred că este cel mai important festival din estul Europei, iar acest lucru ni s-a părut extrem de interesant de experimentat. Așa că am decis să acceptăm această provocare, să călătorim aici și a fost minunat. Chiar foarte frumos.
Stefi: Sîntem din nou aici, deci a fost cool.
Heiko: Am revenit.
Ce v-a plăcut cel mai mult în experiențele voastre din România?
Heiko: Ne-a plăcut extrem de mult mîncarea, are un gust bun, unic. Și oamenii: sînt amabili și ospitalieri. Oriunde am oprit cu rulota, cînd luam o pauză sau căutam să cumpărăm mîncare, toată lumea era foarte curioasă și ne întreba: „De unde sînteți? Oh, din Germania! De ce ați venit aici?”. Ne puneau multe întrebări și erau foarte fericiți că oameni de atît de departe le vizitează țara. Cînd am făcut cunoștință cu români, n-am plătit pentru nimic: toată lumea ne invita („E țara noastră, voi sînteți oaspeți”) și ne-am simțit perfect ca oaspeți. Și asta e ceva ce nu se întîmplă în Germania: sînt oaspete, OK, dar vreau să plătesc pentru mîncarea mea sau îți aduc un cadou, cînd vin în vizită. Dar la voi a fost exact invers.
Stefi: Și cu doi ani în urmă și acum, am întîlnit atît de mulți oameni faini, e ca și cum ne-am cunoaște de multă vreme.
Oamenii care vin la acest festival sînt ca frații. Împărtășim aceleași principii de viață, aceleași valori, deci e foarte ușor să intrăm în vorbă și să ne conectăm unii cu alții.
Stefi: Germanii sînt cîteodată mai reci, păstrează distanța; românii sînt întotdeauna foarte amabili: „Așază-te, ia ceva de mîncat, de băut, ești binevenit…”. E foarte plăcut să fim aici și să cunoaștem oameni noi.
Comparativ cu ediția anterioară, cum vi se pare festivalul acum?
Stefi: Acum e mult mai mare. Locația anterioară avea un farmec unic. Și acest loc e frumos, dar nu e unic.
Heiko: Festivalul se dezvoltă. Cînd dublezi numărul spectatorilor, ești obligat să te muți într-un spațiu mai mare. Aici e o locație mai centrală. Vechiul loc era mai departe, era la marginea orașului, într-o pădure… Chiar ne-am întîlnit cu un urs, la intrarea în festival. Nu știu dacă se va întîmpla asta și aici, probabil că nu. Totuși, această extindere este un semn foarte bun. Pe de o parte, apar multe provocări logistice (toalete, apă, cozi la acces și la încărcarea cardului), dar faptul că biletele se vînd atît de bine, înseamnă că organizatorii sînt pe drumul cel bun. Comunitatea crește, toată lumea vrea să vină. Aveți trupe mari – OK, au fost trupe mari și la edițiile anterioare… Cred că e în direcția corectă.
Pentru cei care spun „Noi facem asta de zece ani și nu vrem nici o schimbare”, aceasta este doar problema lor. Schimbarea e peste tot: dacă vrei să îmbunătățești un lucru, trebuie să aplici schimbări. Nimic nu este perfect și există provocări peste tot, dar cel mai important e să le depășești. Cred că organizatorii sînt pe un drum foarte bun. Toată lumea este fericită: publicul se bucură de trupe, se organizează moshpit-uri în fața scenelor, stagediving, oamenii socializează. Sînt semne excelente.
Veți reveni?
Heiko: Da, cu siguranță! Ne aflăm din nou aici nu doar pentru festival, ci pentru România. Vrem să facem Transfăgărășanul și Transalpina, să facem ceva turism sportiv. Acum doi ani, cînd am venit prima dată, am vizitat Castelul Bran, cel promovat drept castelul lui Dracula, dar am vizitat și cel mai frumos castel din România…
Castelul Peleș din Sinaia?
Heiko: Da, castelul regal. A fost superb acolo. Totuși, în locurile acelea sînt doar turiști, nu simți adevărata Românie, pentru că sînt mii de oameni din toate țările. Însă dacă mergi 50 de kilometri mai încolo, într-un alt loc, la un restaurant mic sau unde localnicii vînd lucruri la stradă, etc. acelea sînt zonele care ne interesează cu adevărat. A fost de-a dreptul minunat.
Ați gustat pălincă? E băutură națională, trebuie să o încercați.
Stefi: Da, da.
Heiko: Am o colegă la muncă, o doamnă care s-a născut în România și a început să lucreze în compania mea. Înainte să plec, am întrebat-o ce ar trebui să mănîncăm, ce ar trebui să bem și ce ar trebui să vedem în această călătorie. Mi-a dat o listă pe care se aflau pălinca și mămăliga.
Și mici?
Stefi: Da! Am încercat tot ce a scris pe listă și a fost extrem de gustos.
Heiko: Am fost două săptămîni în România și nu ne-am simțit niciodată în pericol. Toată lumea a fost foarte amabilă și politicoasă. Toate prejudecățile pe care le-am avut au fost spulberate.
Stefi: Singura problemă pe care am avut-o a fost traficul în sensurile giratorii. Traficul și starea drumurilor au fost o adevărată provocare.
La intrarea în festival scrie Welcome to the Wild East, deci ați fost avertizați… Distrați-vă la festival, pe data viitoare!
Cu siguranță!
(articol publicat pe catavencii.ro)
Be the first to comment