Pentru montaniarzii hibernali cu vocație de șerpași carpatini sau doar amatori să schimbe, în week-end, noxele din oraș cu niște aer proaspăt, original, avem săptămîna asta o destinație ceva mai specială: Ciucaș, un masiv relativ puțin călcat de talpa turistului bucureștean, care iarna e absolut spectaculos. Atenție (precizare necesară în cazul începătorilor în branșă): nu plecați neechipați corespunzător – fără pantaloni de schi, parazăpezi și bocanci cu carîmb înalt, în perioada asta, pe munte, ești fiul zăpezii.
Deci: sîmbătă dimineață, după un parcurs auto lejer (A3 plus o bucată din varianta Ploiești-Brașov care nu e DN 1), debarci în Cheia, lași mașina în parcarea hotelului omonim (undeva în centrul localității, pe partea dreaptă), te înhami la rucsac și, cu ochii după marcajul bandă galbenă, începi să tai voinicește prin pădure serpentinele drumului forestier ce duce la cabanele de la cota 1.300 m, baza de plecare în mai toate traseele spre crestele Ciucașului; în aproximativ o oră jumate – hai, două, dacă zăpada e ceva mai mare –, ar cam trebui să fii acolo.
Depășește fără să semnalizezi puzderia de clădiri care staționează pe mîna stîngă și răspunde la numele de Cabana Muntele Roșu (e, de fapt, un complex hotelier pe stil nou, în creierii munților; nu vrei să știi ce chefuri cu manele se încing seara în discoteca lor) și mergi pînă la capăt cu drumul, care face dreapta, încă vreo două sute de metri. Aici, vecină cu Stația Seismică (da, clădirea aia care se vede mai sus, în buza pădurii, ar putea fi o Mecca pentru istericii TV din secta lui Mărmureanu), te așteaptă Cabana Silva, gazda ta pentru o noapte: un bungalow de căsuțe din lemn cu două paturi, încălzite cu radiatoare electrice, administrat de un cabanier amabil. Dacă entuziasmul pentru ascensiuni montane cu care ai plecat de acasă s-a consumat deja, poți să faci tabără aici, în bufetul-restaurant, pe lîngă oala de vin fiert.
Dar tu ești un temerar și-o să continui expediția, beneficiind de avantajul de a intra în traseu ceva mai tîrziu: vei călca pe urmele lăsate în zăpada pînă la genunchi de toți cei care au rupt-o înaintea ta spre vîrf. Prima etapă e un urcuș abrupt spre noua cabană Ciucaș, multă vreme în reconstrucție, acum complet refăcută; următoarea, o traversare pe sub Țigăile Mari, pe lîngă Babele la Sfat, prin porțiuni viscolite în care, pe alocuri, trebuie săpate trepte în gheață; ultima, o ascensiune în viteza întîi pînă pe Vîrful Ciucaș (1.954 m). Gata, scoate camera, misiune îndeplinită: ești personaj principal în tabloul cu natură mai mult moartă decît vie Munte, iarna.
P.S. Dacă vii cu o parteneră nemunțomană (de Ziua lui Valentin, să zicem), e mai potrivit să rămîi în Cheia și să te cazezi la una dintre pensiunile de pe bulevardul-uliță mărginit de vile și case de vacanță. Conform ofertei reclamelor de pe tablele atîrnate pe stîlpii de iluminat (călărie, sanie, saună, ping-pong), n-ar trebui să vă plictisiți pe-aici vreo zi, două. Bonus: pentru completarea unei atmosfere romantice autentice, ai ocazia să-i oferi și niște flori deosebite. În expoziția permanentă Flori de mină, găzduită de o casă veche de la intrarea în Cheia.
(articol publicat în Cațavencii nr. 6/186 din 11 februarie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment